PS Anton Coşa despre situaţia socială din Republica Moldova
04.01.2015, Roma (Catholica) - Situl CatolicMold.md a publicat în prima zi a anului transcrierea unui amplu interviu solicitat în acea zi de pr. Adrian Dancă, de la Radio Vatican, Episcopului Diecezei de Chişinău, PS Anton Coşa. Redăm câteva fragmente din interviu.
– În mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii 2015, Papa Francisc subliniază importanţa fraternităţii drept cale de urmat pentru depăşirea formelor moderne de sclavie. Cum poate fi consolidată fraternitatea în interiorul vieţii sociale din Republica Moldova?
– […] Trebuie să recunosc că societatea noastră moldovenească este extrem de divizată, după diferite criterii: sociale şi politice, culturale şi chiar spirituale. Mai bine de douăzeci de ani de independenţă, societatea moldovenească a continuat să se zbată între două lumi, între est şi vest, între trecut şi prezent, între lumea latinităţii şi cea a slavonismului, între viaţă şi moarte. Chiar de la începuturile activităţilor noastre pastorale în libertate, împreună cu toţi confraţii mei preoţi, am înţeles că noi trebuie să construim o comunitate bisericească bazată tocmai pe această legătură spirituală ce se naşte din faptul că toţi suntem creştini, şi polonezii şi ruşii şi moldovenii şi ucrainenii, toţi, toţi suntem fraţi şi surori în Cristos, şi în acest sens nimeni nu este mai mare şi nimeni nu poate fi considerat mai mic, şi de aceea toţi avem aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii. Nu vă ascund faptul că la început a fost mai greu, dar astăzi aş putea spune că Biserica noastră cu adevărat este unită în Cristos, în Episcopul şi preoţii lor, şi pentru aceasta aduc mereu laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, care ne întăreşte şi ne ajută să creştem mereu, şi sunt sigur că şi acest cuvânt atât de pasionat al Sfântului Părinte ne va da un nou impuls în acest sens.
– Anumite forme de robie modernă, remarcă Sfântul Părinte în mesaj, se pare că sunt puse în practică fără niciun obstacol din partea societăţii. Cum răspunde Biserica Catolică din Republica Moldova la drama exploatării migraţilor şi a celor săraci?
– Această expresie atât de plastică, dar şi realistă, cu privire la formele noi de sclavie în societatea noastră modernă, a început să fie folosită la noi deja de prin anii 2000, odată cu apariţia în biserica noastră locală a Fundaţiei „Regina Pacis”, condusă de Mons. Cesare Lodeserto, care a început o intensă activitate de sensibilizare şi prevenire a fenomenului de trafic de fiinţe umane, el fiind primul în Republica Moldova care reuşit să atragă atenţia societăţii noastre asupra acestui fenomen. Tot Mons Cesare, desigur ajutat de mulţi prieteni, susţinut de întreaga noastră Biserică, a fost cel care a venit în ajutorul miilor de moldoveni plecaţi peste hotare, cu sau fără acte, contribuind la aducerea acestui fenomen în spaţiul public, pe masa de lucru a guvernanţilor, fiind el acea punte de legătură între cei plecaţi departe şi societatea noastră moldovenească. Desigur, astăzi puţini îşi mai amintesc ceva despre acest pionierat al nostru în acest domeniu, dar nici nu este atât de important. Ceea ce contează este rezultatul.
În cadrul Bisericii noastre există numeroase iniţiative care continuă această activitate începută cândva de „Regina Pacis”, astfel încât, pe toate liniile posibile astăzi, săracii sunt prioritatea tuturor activităţilor noastre sociale. În toate regiunile noastre, Biserica Catolică este cunoscută ca fiind un promotor al activităţilor sociale, îndeosebi îndreptate asupra copiilor şi a bătrânilor, cele două segmente ale populaţiei noastre care au cea mai mare nevoie de ajutor. Mă bucur să constat că astfel de iniţiative au apărut în ultima perioadă şi în cadrul Bisericii Ortodoxe, unele având şi sprijinul nostru şi al altor organizaţii catolice internaţionale, dar şi în sectorul privat, aşa că, mulţumim lui Dumnezeu, în Moldova săracii nu sunt uitaţi.
– Vă îndepliniţi slujirea episcopală în Republica Moldova, ţara în care se aude mai asurzitor ca niciodată zângănitul armelor din cauza conflictului din regiune. Credeţi că mai este loc de dialog şi fraternitate între părţile beligerante, ţinând cont şi de patrimoniul creştin care le uneşte?
Conflictul armat din Ucraina a produs un adevărat dezastru social cu urmări de neconceput, nu numai în Ucraina, dar şi în tot spaţiul ex-sovietic ce se află în continuare sub influenţa aceloraşi mijloace de informare în masă, ceea ce conduce la dispute fără de sfârşit în cadrul societăţii noastre. Urmăresc cu mare atenţie acest fenomen şi observ că lumea, deşi condamnă războiul, totuşi priveşte cu ură şi dispreţ la cei pe care îi consideră vinovaţi. Din păcate, chiar şi în comunităţile noastre se mai poate observa această dificultate, când unii sau alţii, prelungind anumite comentarii urmărite prin intermediul mijloacelor de informare în masă la care au acces, ajung să nu fie de acord unii cu alţii, creând o atmosferă delicată.
În general Biserica noastră este bine motivată în angajamentul ei de a promova valorile evanghelice şi, la nivelul comunităţilor noastre, fenomenul poate fi controlat şi ghidat de noi. Mai greu este la nivelul societăţii, unde Biserica are tot mai puţine şanse de a se face auzită. Însă acolo unde nu ajunge vocea noastră slabă şi poate puţin convingătoare, ajunge vocea papei şi, mai ales, exemplul său concret de slujire şi dăruire evanghelică. De aceea cred că pacea are şanse şi cred într-o pace reală, tocmai pentru că suntem creştini, pentru că suntem fraţi, şi accentuând acest element al fraternităţii noastre comune, sper că vocea Sfântului Părinte va fi auzită şi la noi, şi mai ales, dincolo la vecinii noştri.
