Prezentarea ordinelor şi congregaţiilor care activează pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla
04.02.2015, Cluj (Catholica) - În ziua de duminică, 1 februarie 2015, în încheierea celebrării liturgice din Catedrala greco-catolică Schimbarea la Faţă, prin care s-a sărbătorit în Eparhia de Cluj-Gherla Ziua Vieţii Consacrate, la invitaţia pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii şi cu persoanele consacrate, câte un reprezentant din fiecare ordin sau congregaţie şi-a prezentat, prin câteva cuvinte, propria comunitate, citim în relatarea de pe EparhiaClujGherla.ro.
Mai întâi, Ordinul Societatea lui Isus sau Ordinul Iezuit a fost prezentat de pr. Olivo Bosa, director al Centrului de Spiritualitate Manresa din Cluj-Napoca. Credincioşii au putut afla că Ordinul Iezuit a fost înfiinţat în 1540, de către Sf. Ignaţiu de Loyola (1491-1556). „Întemeietorul Societăţii lui Isus a fost o persoană cucerită de Isus Cristos prin experienţa Exerciţiilor Spirituale şi, pusă în întregime sub stindardul crucii, şi-a dedicat viaţa pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu (Omnia Ad Majorem Dei Gloriam) şi mântuirea sufletelor”. În România, activitatea ordinului a început în 1979. În Cluj, Societatea lui Isus este prezentă prin Centrul de Spiritualitate Manresa, înfiinţat în anul 2002.
Aici iezuiţii dezvoltă „diferite activităţi, în special exerciţii spirituale pentru trei categorii de persoane: preoţi, persoane consacrate, diferite categorii de laici – profesori, asistenţi sociali, jurişti, ş.a. O atenţie deosebită o dăm tinerilor, ei sunt cei care au cea mai mare nevoie de formare creştină în viaţa lor. Pentru ei organizăm zile de reculegere, exerciţii spirituale, în special exerciţii de alegere a stării de viaţă, în care încercăm să îi ajutăm să găsească răspunsul la întrebarea: ‘Ce vrea Dumnezeu de la mine?’, printr-o relaţie personală, profundă, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Hristos’. Congregaţia noastră este compusă din preoţi şi din fraţi, dar facem totul şi cu colaborarea laicilor”.
În continuare pr. Laurian Daboc, superior provincial al Ordinului Sf. Vasile cel Mare, a arătat că în România, Ordinul „s-a organizat odată cu naşterea Bisericii Române Unite. Încă de la început a fost în slujba Bisericii prin mănăstirile Sf. Treime şi Buna Vestire de la Blaj… Cardinalul nostru Iuliu Hossu de pie memorie îl numea cu drag ‘Ordinul nostru’. În Eparhia de Cluj-Gherla, Ordinul nostru are două mănăstiri şi casa din Cluj care, în perioada de prigoană comunistă a fost un punct de rezistenţă, prin pr. Silvestru Augustin Prunduş.”
„În această casă se află acum o mică comunitate, iar capela în care s-a celebrat în clandestinitate a devenit un mic muzeu memorial”. Părintele a amintit şi marile pelerinaje pe care le organizau călugării la Nicula, Bixad, Moisei; activitatea tipografică din trecut; preocuparea pentru cultură. „Astăzi mănăstirile noastre sunt un loc în care tinerii, vârstnicii, preoţii, Episcopul vin cu drag pentru rugăciune. Mănăstirile de la Molişet şi Mintiu Gherlii sunt locuri deosebite de rugăciune şi reculegere spirituală”.
A urmat sora Gabriela din partea Congregaţiei Surorilor „Sf. Iosif al Apariţiei”, fondată de Sf. Emilia de Vialar. Intuiţia sa de fondatoare îşi are izvorul în două experienţe spirituale profunde: contemplarea „imensei carităţi” pe care Dumnezeu o are faţă de umanitate, prin viziunea celor cinci răni ale Mântuitorului, şi contemplarea Misterului Întrupării revelat Sfântului Iosif, aşa cum se prezintă în Evanghelia după Matei (1,18-21). În România, misiunea a fost deschisă în 1992. După câţiva ani de activităţi diverse de apostolat – educaţie, cateheză, vizite la bolnavi, bătrâni, acţiuni cu copiii străzii etc. – s-a deschis cantina pentru săraci în demisolul bisericii Coborârea Spiritului Sfânt, aflată atunci în construcţie.
„Răspunzând iubirii lui Dumnezeu, gesturile noastre se concretizează în diferite activităţi: evanghelizare prin cateheză, predarea religiei în şcoli, activităţi pastorale; promovare umană: însoţirea şi ajutorarea copiilor şi a familiilor în dificultate, ajutor pentru copiii cu risc de abandon şcolar, vizite în familii şi la spital, primirea şi ascultarea persoanelor în nevoie; ecumenism: cu gesturi simple, încercăm să fim o punte de comuniune între diferite confesiuni”.
A urmat sora Tereza din Congregaţia Sf. Ioan Botezătorul, fondată în anul 1878 de pr. Alfonso Maria Fusco, beatificat la 7 octombrie 2001 de către Papa Ioan Paul al II-lea. „Piosul preot dorea în special educarea şi evanghelizarea copiilor şi a tinerilor, a celor săraci şi abandonaţi… Astăzi, Congregaţia îşi desfăşoară activitatea în 17 ţări din întreaga lume… Misiunea în spiritul Sf. Ioan Botezătorul este aceea de a pregăti calea Domnului şi de a înlătura obstacolele care îi împiedică pe oamenii din vremurile noastre să accepte Cuvântul lui Dumnezeu.” În România, Congregaţia este prezentă din octombrie 2012. Comunitatea din Gherla este formată din două surori de naţionalităţi diferite şi uşile casei lor sunt deschise să-i primească pe toţi cei nevoiaşi, în special pe cei mici. Lângă Gherla au o casă în care primesc copii orfani şi au un intens program de rugăciune.
În continuare, sora Bernadeta din Ordinul Sf. Vasile cel Mare a vorbit despre Surorile Baziliene, fiicele spirituale ale Sf. Vasile cel Mare (329-379) şi ale surorii sale, Sf. Macrina (328-380). „Suntem un Ordin Internaţional care continuă misiunea Domnului nostru Isus Cristos în locuri şi culturi diferite, slujind poporul lui Dumnezeu, în special Bisericile Greco-Catolice din diferite ţări unde ele sunt prezente.” Surorile Baziliene din România au fost fondate în anul 1946, la începutul prigoanei comuniste, de către sr. Ana – Maria Fekete, din Congregaţia Surorilor Vincentine. Începând cu anul 1970, pr. bazilian Sabin Dăncuş s-a ocupat intens de formarea surorilor şi a continuat consolidarea comunităţii.
„Actualmente, avem patru comunităţi, la Cluj, Gherla, Baia Mare şi Lugoj. În Eparhia de Cluj-Gherla ne desfăşurăm activităţile în educaţie, la Grădiniţa ‘Sf. Ana’, prin Fundaţia Umanitară Providence de luptă împotriva avortului, la Policlinica ‘Familia Sfântă’, în spitale, la Biblioteca Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, la Librăria ‘Viaţa Creştină’, în Catedrala Schimbarea la Faţă. Facem cateheză în 5 parohii, organizăm campusuri de vară cu copii şi tineri. O atenţie deosebită o acordăm celor săraci din satele de munte şi celor care vin la poarta mănăstirii zi de zi. Bisericile mănăstirilor noastre sunt deschise zilnic pentru credincioşii care se unesc în rugăciune cu noi”.
A urmat sora Letiţia din partea Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului: „Congregaţia Surorilor Maicii Domnului a fost întemeiată acum 94 de ani, în 2 februarie. Înfiinţarea a fost inspiraţia Mitropolitului de atunci al Bisericii Române Unite, Vasile Suciu… De la întemeiere, Congregaţia a avut ca scop dorinţa Ierarhului întemeietor, ‘de a apropia neamul nostru cât mai mult de Domnul, prin credinţă vie’. Între 1921 şi 1948, Congregaţia a înflorit, a fost o permanenţă în catacombe între 1948 şi 1989, şi este o permanenţă şi astăzi, din 1990 până în 2015. Congregaţia Surorilor Maicii Domnului s-a născut şi dezvoltat în Blaj şi ulterior s-a răspândit în întreaga Provincie Mitropolitană de Făgăraş şi Alba Iulia, a avut aceeaşi istorie ca şi Biserica Greco-Catolică.”
În prezent, surorile se ocupă de copii abandonaţi, din familii cu probleme. „Prin Casa de Copii a Surorilor CMD, de la înfiinţarea ei din 1993, au trecut peste 200 de copii şi pentru majoritatea dintre ei s-a găsit o soluţie, fie fiind adoptaţi, fie au revenit în familiile de provenienţă. Surorile au un apostolat liturgic, prin care ne străduim să punem la dispoziţie spaţiul Mănăstirii Maicii Domnului pentru ca oamenii să-l poată primi pe Dumnezeu. Mai avem o ‘comoară ascunsă’, pe care nu pot să nu o scot la lumină cu această ocazie, sunt surorile în vârstă, care îşi dedică întreaga existenţă ca jertfă şi neputinţă rugăciunii pentru Biserică, pentru Sfântul Părinte şi poporul român… În acelaşi timp, mulţumim lui Dumnezeu pentru chemările surorilor tinere, care perseverează cu fidelitate într-o lume în care nu lipsesc provocările. Două dintre surorile CMD sunt la secretariatul şi la biblioteca Seminarului Teologic ‘Sf. Ioan Evanghelistul’. De asemenea, surorile au o prezenţă şi la nivelul şcolii greco-catolice, aflată la primii paşi, şi în domeniul catehetic.”
A încheiat şirul prezentărilor fratele Andrei din partea Mişcării Focolarelor: „Mişcarea Focolarelor este prezentă în Cluj-Napoca din 1980. Prima întâlnire anuală a mişcării a fost chiar aici, în Cluj, iar în 1981 existau membri ai mişcării veniţi din Biserica Greco-Catolică, din cea Romano-Catolică şi din Biserica Ortodoxă. Misiunea noastră este unitatea – a contribui la realizarea rugăciunii lui Isus, ‘ca toţi să fie una’. Această unitate înţeleasă în cel mai larg sens se va muta în societate, în familie, între generaţii, până la unitatea lumii. Suntem activi în dialogul ecumenic, specificul nostru este un dialog al vieţii, nu un dialog oficial ci un dialog ‘simţit’. De exemplu, comunităţile noastre sunt alcătuite din membri ai diferitelor Biserici şi trăim bucuria de a experimenta deja ceea ce ne uneşte, cum Dumnezeu ne face pe toţi fraţi şi surori. Astfel, în fiecare membru, creşte capacitatea de a fi un misionar al dragostei lui Dumnezeu, prin care putem deveni cu toţii o mare familie”.
Legături
Imagini
