Papa Francisc: Există atâţia creştini sacrificaţi în zilele noastre
06.02.2015, Vatican (Catholica) - Martiriul creştinilor nu aparţine trecutului, mulţi dintre ei fiind şi astăzi victime ale celor care îl urăsc pe Isus Cristos. Această tristă realitate a fost subliniată de Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 6 februarie 2015, dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican, la finalul unei meditaţii intense asupra vieţii şi morţii lui Ioan Botezătorul. Cu imaginea „Marelui Ioan” în prim plan, Pontiful a vorbit despre durerea acută a atâtor creştini sacrificaţi, pentru că vestesc prin propria viaţă existenţa lui Dumnezeu, într-atât de urâtă de unii, citim pe situl Radio Vatican.
În ziua în care lectura evanghelică, luată din capitolul 6 al Evangheliei după Marcu, istoriseşte tragicul sfârşit al lui Ioan Botezătorul, Pontiful a spus despre cel care a pregătit calea lui Mesia că „nu şi-a trădat niciodată vocaţia”, conştient că „datoria sa era doar de a vesti apropierea venirii Mântuitorului”, pe deplin conştient că el reprezenta doar vocea unui Cuvânt care era Isus, Ioan Botezătorul sfârşindu-şi viaţa asemenea Domnului, prin martiriu.
Doar în momentul în care a sfârşit în temniţă, din voinţa lui Irod Antipa, omul cel mai mare care fusese vreodată născut de o femeie a devenit „mic, mic, mic”, după cum a observat Papa, mai întâi lovit fiind de „încercarea negurii sufleteşti”, atunci când se îndoieşte că ar fi Mesia cel căruia i-a pregătit calea, şi apoi când soseşte pentru el clipa sfârşitului, din porunca unui rege care fusese în acelaşi timp fascinat şi uimit de Ioan. Pontiful s-a oprit asupra sfârşitului Sfântului Ioan Botezătorul făcând o reflecţie realistă.
„La final, după această purificare, după această continuă coborâre în anihilare, pregătind calea anihilării lui Isus, [Ioan Botezătorul] îşi sfârşeşte viaţa. Acel rege uimit devine capabil de o decizie, însă nu ca rezultat al convertirii inimii ci pentru că se simte curajos sub efectul vinului. Şi astfel, Ioan Botezătorul îşi sfârşeşte viaţa sub autoritatea unui rege mediocru, beţiv, corupt, din cauza mofturilor unei dansatoare şi a urii răzbunătoare a unei adultere. Astfel sfârşeşte cel Mare, omul cel mai măreţ născut vreodată dintr-o femeie”.
Papa a mărturisit că atunci când citeşte acest fragment, „mă emoţionez şi mă gândesc întotdeauna la două lucruri: Mai întâi, mă gândesc la martirii noştri, la martirii din zilele noastre, la acei bărbaţi, acele femei şi acei copii care suferă de pe urma persecuţiilor, a urii, fiind alungaţi din case, torturaţi, masacraţi. Iar această situaţie nu aparţine trecutului, acestea se întâmplă astăzi. Este vorba despre martirii noştri, care-şi sfârşesc viaţa sub autoritatea coruptă a celor care îl urăsc pe Isus Cristos. Ne va face bine să ne gândim la martirii noştri. Astăzi ne gândim la Paul Miki, însă martiriul său s-a petrecut în 1600. Să ne gândim la cei de astăzi, din 2015”.
În plus, a continuat Papa, această coborâre a lui Ioan cel Mare, „coborâre continuă până la anulare”, îl face să se gândească la faptul că „ne aflăm pe această cale şi ne îndreptăm spre ţinutul unde vom merge cu toţii. Această coborâre, micşorare de sine, a lui Ioan mă face să mă gândesc la mine însumi: „Şi eu voi sfârşi. Cu toţii murim. Nimeni nu-ţi are viaţa ‘cumpărată’. Şi noi, vrând-nevrând, mergem pe calea anihilării existenţiale a vieţii şi de aceea, cel puţin în ceea ce mă priveşte, mă face să mă rog ca această anihilare să semene tot mai mult cu cea a lui Isus Cristos, cu moartea sa.”
