Papa Francisc: Stilul lui Dumnezeu este smerenia şi tăcerea, nu spectacolul
09.03.2015, Vatican (Catholica) - Dumnezeu acţionează în tăcere şi cu smerenie, modalitatea Sa nefiind cea de spectacol, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni, 9 martie 2015, în cursul dimineţii, în capela Casei Santa Marta din Vatican. În Evanghelia zilei, Isus îi dojeneşte pe locuitorii din Nazaret pentru lipsa de credinţă. La început, a explicat Papa, Isus este ascultat cu admiraţie, însă apoi explodează mânia, indignarea, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican. „Doi sau trei cârcotaşi s-au ridicat şi au început să le spună celor care-l ascultau cu plăcere pe Isus: ‘Despre ce vine să ne vorbească? Unde a studiat pentru a ne spune aceste lucruri? Este fiul lemnarului pe care-l cunoaştem bine’. Şi astfel a izbucnit mânia. ‘Ridicându-se, l-au scos afară din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo’.”
Prima lectură din Liturghia zilei vorbeşte despre Naaman, căpetenia armatei regelui din Aram, un om de vază şi respectat, puternic şi viteaz, însă lovit de lepră. Profetul Elizeu îi spune să meargă şi să se spele de şapte ori în Iordan, iar trupul i se va vindeca şi-i va deveni curat. Pontiful a observat cum atât locuitorii din Nazaret cât şi Naaman voiau spectacol, însă bunătatea lui Dumnezeu, modalitatea Sa de a acţiona, nu este compatibilă cu spectacolul. „Dumnezeu acţionează în spirit de umilinţă, în tăcere, prin intermediul situaţiilor fără importanţă”, Sfântul Părinte evidenţiind că Dumnezeu adoptă acest stil încă din momentul Creaţiei, când nu se foloseşte de o baghetă magică, ci îl creează pe om din pământ. Acest stil traversează întreaga istorie a mântuirii.
„Când a voit să îşi elibereze poporul, a făcut aceasta prin credinţa şi încrederea unui om: Moise. Când a voit să facă să cadă puternica cetate a Ierihonului, a făcut-o prin intermediul unei prostituate, situaţie repetată şi în cazul convertirii samaritenilor. Când l-a trimis pe David să lupte cu Goliat, părea o nebunie: David, unul neînsemnat, fără arme, fără sabie, doar o praştie cu pietre, împotriva lui Goliat. Când i-a informat pe Magi, în vis, despre naşterea Regelui, ce au găsit? Un Prunc, o iesle. Simplitatea şi umilinţa: acesta este stilul divin, şi nu spectacolul.”
Pontiful a amintit, de asemenea, „despre una dintre cele trei ispitiri din deşert”, ce duce cu gândul la spectacol. Satana îl îndeamnă să se arunce de pe acoperişul templului pentru ca, văzând minunea, lumea să creadă în El. Însă Domnul se revelează în simplitate şi umilinţă. „Ne va face bine ca în Postul Mare să ne gândim cum ne-a ajutat Domnul în viaţa noastră, cum ne-a făcut să mergem mai departe, şi vom afla că a folosit mereu simplitatea”.
„Astfel acţionează Domnul: face lucrurile cu simplitate, vorbeşte inimii în tăcere. Să ne amintim de câte ori am auzit în viaţa noastră aceste lucruri. Smerenia este stilul lui Dumnezeu; simplitatea este modul Său de a acţiona. Cât este de frumos când smerenia lui Dumnezeu se manifestă şi în celebrările liturgice şi în Sacramente. Ne va face bine să ne parcurgem viaţa şi să ne gândim la numeroasele dăţi în care Domnul ne-a vizitat prin harul Său, mereu cu smerenie, lucru pe care ni-l cere şi nouă.”
