Misionarele Carității la ceas de sărbătoare la Bacău
23.09.2015, Bacău (Catholica) - În ziua de 5 septembrie 2015, în sărbătoarea nașterii pentru cer a Fericitei Tereza de Calcutta, în prezența Preasfințitului Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iași, și a unui număr important de preoți, colaboratori, persoane consacrate, credincioși, angajați și voluntari, Misionarele Carității de la Bacău au aniversat 25 de ani de la prima venire a Maicii Tereza în România, mai întâi la București, la 1 mai 1990, iar apoi la Bacău, la 28 iunie 1990. Fondatoarea a deschis astfel primele case ale Misionarelor pentru a putea fi slujiți cei mai săraci dintre săraci și în România, continuând să potolească setea de suflete a lui Isus de pe cruce, misiune realizată în 134 de țări și 757 de case deschise în acest scop în întreaga lume.
„Misiunea noastră”, citim în relatarea de pe Ercis.ro, „este foarte vastă și vizează ajutorul concret oferit celor mai săraci dintre săraci în care îl vedem pe Isus care ne spune că orice am făcut unuia dintre aceștia mici, Lui i-am făcut. Astfel, ne ocupăm de muribunzi și bolnavi, copii abandonați sau cu dizabilități, mame fără adăpost, educarea tinerilor din familii nevoiașe, suport pentru tineri dependenți de droguri și alcool, cantine sociale pentru oamenii străzii, creșe pentru copii subnutriți, sprijin material și spiritual pentru familii în dificultate, vizite în spitale și penitenciare, cateheze pentru copii.”
Activitatea Misionarelor în Bacău a început în urmă cu 25 de ani, când au preluat din orfelinatele de stat cazurile cele mai grave de copii abandonați, subnutriți, cu retard psiho-motor care trăiau în condiții nedemne și i-au adus într-o clădire dezafectată căreia i-au adus îmbunătățiri, oferită spre folosință gratuită de către Consiliul Local Bacău. Activitatea a început cu sprijinul voluntarilor și al primelor tinere care au ales să își dedice viața în slujirea Domnului. În timp, unii beneficiari au fost adoptați, reintegrați în familie sau în societate ori au trecut la Domnul cu demnitatea persoanei. În decursul anilor, casa a găzduit tinere mame care așteptau un copil, încurajând și promovând dreptul la viață. Capela casei a devenit loc de rugăciune pentru credincioșii din cartier până la construirea actualei biserici. Bolnavii au primit asistență medicală și tratament de specialitate în clinici medicale din țară și străinătate.
În prezent, cele șase surori Misionare ale Carității din Bacău colaborează cu 28 de angajați pentru îngrijirea a 32 de persoane adulte cu tulburări mentale severe și profunde rămase în casă, care în ciuda stimulărilor primite, din cauza problemelor severe de sănătate, nu au putut înregistra progrese semnificative. De asemenea, fac vizite în familii, purtând statuia Maicii Domnului și rugându-se cu acestea, animă săptămânal Liturghia în centrul de bolnavi mentali Gâșteni, vizitează bolnavii din spital invitându-i să participe la Sacramente, fac cateheze și campusuri de vară cu copiii din cartier, duc Sfânta Taină bolnavilor nedeplasabili din zona în care locuiesc, vizitează un număr semnificativ de familii nevoiașe cărora le oferă suport material și spiritual, căutând să îl facă cunoscut pe Isus în medii cât mai diferite.
Casa din Chitila, jud. Ilfov, găzduiește persoane adulte cu retard mental sever și profund, fără aparținători. Totodată, surorile se ocupă de vizitarea bolnavilor și bătrânilor, de a sprijini familiile nevoiașe, de cateheza cu copii rromi. Misiunea surorilor din cartierul Ferentari din București este de a oferi sprijin în educarea copiilor rromi, în colaborare cu preotul ortodox, prin participarea la slujba duminicală și catehizare; a face vizite în spitale și cămine de bătrâni, a sprijini familiile nevoiașe. În Sfântu Gheorghe, surorile îi pregătesc pe rromi pentru toate Sacramentele: Botez, Sfânta Împărtășanie, Mir, Căsătorie; de asemenea, vizitează familiile, se implică în educația copiilor fără posibilități și oferă sprijin persoanelor bolnave. În București, apostolatul surorilor acordă prioritate familiilor sărace cu mulți copii și oamenilor străzii pe care îi primesc în propria casă, unde pot face săptămânal un duș, primesc o gustare, un cuvânt de mângâiere și de încurajare.

