Papa Francisc: Iubirea lui Dumnezeu este pentru toți, este periculos să gândim altfel
27.09.2015, Philadelphia (Catholica) - La Liturghia de încheiere a Întâlnirii Mondiale a Familiilor 2015, din Philadelphia, Papa Francisc a avertizat împotriva îngustării iubirii și acțiunii lui Dumnezeu la un anumit grup de persoane. „A pune la îndoială lucrarea Duhului, a da impresia că ea nu are nimic de-a face cu aceia care nu sunt ‘din grupul nostru’, care nu sunt ‘ca noi’, este o tentație periculoasă. Nu numai că blochează convertirea la credință, ci constituie o pervertire a credinței”, a spus Sfântul Părinte duminică, 27 septembrie.
În lecturile liturgice ale zilei, a arătat Papa Francisc, atât Moise cât și Isus îi dojenesc pe discipolii lor pentru același motiv: a încerca să pună limite lucrării lui Dumnezeu. Iosua i-a spus lui Moise că oamenii profețeau fără mandat iar Ioan a relatat că discipolii i-au oprit pe cei care alungau duhuri necurate în numele lui Cristos. „Moise și Isus le reproșează acestor colaboratori că sunt așa de închiși la minte… Isus găsește ostilitate în lumea care nu a acceptat ceea ce făcea și spune. Pentru ei, deschiderea lui Isus la credința onestă și sinceră a multor persoane care nu făceau parte din poporul ales al lui Dumnezeu părea intolerabilă.”
„La rândul lor, discipolii acționau în bună credință; însă tentația de a fi scandalizați de libertatea lui Dumnezeu, care face să plouă peste cei drepți ca și peste cei nedrepți, trecând peste birocrație, oficialitate și cercuri restrânse, amenință autenticitatea credinței și, de aceea, trebuie să fie respinsă cu putere… Dumnezeu Tatăl nostru nu se lasă învins în generozitate și seamănă. Seamănă prezența Sa în lumea noastră, pentru că ‘în aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit’ cel dintâi (1Ioan 4,10). Iubire care ne dă certitudinea profundă: suntem căutați de El, suntem așteptați de El. Această încredere îl face pe discipol să stimuleze, să însoțească și să facă să crească toate inițiativele bune care există în jurul lui.”
„Credința deschide ‘fereastra’ la prezența activă a Duhului și ne demonstrează că, precum fericirea, sfințenia este legată mereu de micile gesturi… Sunt gesturi mici, pe care le învățăm acasă; gesturi de familie care se pierd în anonimatul cotidianității, dar care fac fiecare zi diferită de alta. Sunt gesturi de mamă, de bunică, de tată, de bunic, de fiu, de frate. Sunt gesturi de tandrețe, de afecțiune, de compasiune. Gesturi ca mâncarea caldă a celui care așteaptă să cineze, ca micul dejun devreme al celui care știe să însoțească sculându-se în zori. Sunt gesturi familiale. Este binecuvântarea înainte de a dormi și îmbrățișarea la întoarcerea după o lungă zi de muncă.”
„Iubirea se exprimă în lucruri mici, în atenția la detaliile de fiecare zi care fac în așa fel încât viața să aibă mereu gust de casă. Credința crește când este trăită și plăsmuită de iubire. De aceea familiile noastre, casele noastre sunt autentice biserici familiale: sunt locul potrivit în care credința devine viață și viața crește în credință. Isus ne invită să nu împiedicăm aceste mici gesturi miraculoase, dimpotrivă, vrea să le provocăm, să le facem să crească, să însoțim viața așa cum ni se prezintă, ajutând la trezirea tuturor gesturilor mici de iubire, semne ale prezenței Sale vii și active în lumea noastră.”
„Această atitudine la care suntem invitați ne face să ne întrebăm, astăzi, aici, la sfârșitul acestei sărbători: cum lucrăm pentru a trăi această logică în familiile noastre și în societățile noastre? Ce tip de lume vrem să lăsăm copiilor noștri? Nu putem răspunde noi singuri la aceste întrebări. Duhul e cel care ne cheamă și ne provoacă să răspundem la ele cu marea familie umană… Fie ca fiii noștri să găsească în noi puncte de referință pentru comuniune, nu pentru dezbinare. Fie ca fiii noștri să găsească în noi persoane capabile să se asocieze cu alții pentru a face să înflorească tot binele pe care Tatăl l-a semănat.”
„Noi creștinii, discipoli ai Domnului, cerem familiilor din lume ca să ne ajute. Suntem mulți astăzi pentru a participa la această celebrare și acest lucru este deja în sine ceva profetic, un soi de miracol în lumea de astăzi, care este obosită să inventeze noi dezbinări, noi rupturi, noi dezastre. De-am fi toți profeți! O, dacă fiecare dintre noi s-ar deschide la miracolele iubirii pentru binele propriei familii și al tuturor familiilor din lume – și vorbesc despre miracole de iubire… Vă las ca întrebare, pentru ca fiecare să răspundă: în casa mea se strigă sau se vorbește cu iubire și tandrețe? Este un mod bun de a măsura iubirea noastră.”
„Fiecare persoană care dorește să formeze în această lume o familie să învețe pe copii să se bucure de fiecare acțiune care își propune să învingă răul – o familie care arată că Duhul este viu și activ va găsi recunoștința și stima oricărui popor, religie sau regiune de care ar aparține. Dumnezeu să ne acorde nouă tuturor să fim profeți ai bucuriei Evangheliei, ai Evangheliei familiei, ai iubirii familiei, să fim profeți ca și discipoli ai Domnului și să ne dea harul de a fi demni de această curăție a inimii care nu se scandalizează de Evanghelie.”
Imagini
