Papa despre Fericitul Oscar Romero
01.11.2015, Vatican (Catholica) - Joi dimineața, cinci sute de pelerini din El Salvador, veniți în Roma pentru a mulțumi pentru beatificarea Episcopului Oscar Arnulfo Romero, s-au întâlnit cu Sfântul Părinte în Aula Paul al VI-lea. Pontiful l-a descris pe martirul salvadorian ca „un bun păstor, plin de iubire pentru Dumnezeu și aproape de frații săi, care, trăind dinamismul Fericirilor, și-a dat viața în mod violent, pe când celebra Euharistia, sacrificiul suprem al iubirii, sigilând cu sângele propriu Evanghelia pe care a vestit-o”.
„De la chiar începutul vieții Bisericii, creștinii au crezut mereu că sângele martirilor este sămânța creștinismului, după cum spunea Tertulian. Și astăzi, într-un mod dramatic, sângele unui număr mare de martiri creștini continuă să fie vărsat pe câmpiile lumii, cu speranța sigură că va aduce rod în recolte bogate de sfințenie, dreptate, reconciliere și iubire pentru Dumnezeu. Dar trebuie să ne amintim că nimeni nu se naște martir. Arhiepiscopul Romero remarca: ‘Trebuie să fim disponibili să murim pentru credința noastră, chiar dacă Domnul nu ne va da această onoare. […] A ne da viața nu înseamnă doar a fi asasinat; a-ți da viața, a avea spiritul martiriului, înseamnă a ne oferi în tăcere, în rugăciune, în îndeplinirea onestă a datoriilor proprii; în tăcerea vieții de zi cu zi, dându-ne viața puțin câte puțin.'”
„Într-adevăr, martirul nu este cineva legat de trecut, o imagine frumoasă de decorat bisericile, de care ne amintim cu o oarecare nostalgie. Nu, martirul este un frate, o soră care continuă să ne însoțească în comuniunea sfinților și care, unit cu Cristos, nu ignoră pelerinajul nostru pământesc, suferințele noastre, neliniștile noastre. În istoria recentă a acestei dragi țări, mărturia Mons. Romero s-a alăturat celorlalți frați și surori […] care sunt o comoară și o speranță solidă pentru Biserică și pentru societatea salvadoriană. Impactul acestui angajament poate fi simțit și în timpurile noastre.” Cu doar câteva săptămâni înainte de începerea Jubileului extraordinar al Milostivirii, exemplul Mons. Romero constituite „un îndemn pentru o înnoită proclamare a Evangheliei lui Isus Cristos, pentru vestirea ei într-un mod în care toți oamenii să poată înțelege, pentru ca iubirea milostivă a Mântuitorului divin să intre în inima și în istoria acestui bun popor.”
Sfântul Părinte a vorbit la final liber. „Doresc să adaug ceva ce uităm. Martiriul Mons. Romero nu s-a împlinit în momentul morții sale – a fost un martiriu al mărturiei, înainte de suferință și înainte de persecuție, până la moartea sa. Dar chiar și apoi, după moartea sa – eram pe atunci tânăr preot și martor la acestea – a fost defăimat, atacat, memoria sa batjocorită, iar martiriul i-a continuat pentru frații săi în preoție și episcopat. Nu sunt vorbe în vânt, ci ceea ce eu însumi am auzit. Sau poate mai bine spun așa: un om care continuă să fie un martir. După ce și-a dat viața, continuă să se dăruiască, lăsându-se asaltat de neînțelegeri și calomnii. Aceasta îmi dă tărie. Doar Dumnezeu știe istoriile acelor oameni care și-au dat viețile, care au murit și continuă să fie loviți cu cele mai dure pietre care există în lume: cuvintele.”
Imagini
