Comunitatea internațională trebuie să se unească pentru a se opune terorismului
21.11.2015, Roma (Catholica) - „Atrocități intolerabile și niciodată justificate”, așa a comentat Mons. Paul Richard Gallagher, secretar pentru raporturile cu statele, atentatele din 13 noiembrie 2015 de la Paris, într-un interviu în care a reflectat asupra a ceea ce s-a întâmplat în Franța, asupra reacțiilor care au apărut și asupra scenariilor viitoare. Interviul a apărut pe Ercis.ro, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.
– Excelență, un alt atentat în inima Europei. Care este comentariul dumneavoastră la ceea ce a avut loc la Paris?
– Am rămas șocați și uluiți, așa cum a spus și Sfântul Părinte Francisc. În aceste ore suntem aproape de rudele victimelor, de răniți, de Franța și chiar de toate persoanele care în alte acte teroriste i-au pierdut pe cei dragi ai lor. În fața acestor atrocități, mereu intolerabile și niciodată justificate, lumea întreagă trebuie să se unească pentru a proteja demnitatea persoanei umane.
– Papa Francisc, vorbind pentru Tv2000, în ziua de după atentate, a spus că ceea ce a avut loc este o bucată din „al treilea război mondial pe bucăți”…
– Sfântul Părinte a folosit această expresie pentru a descrie, pe bună dreptate, drama pe care o trăiește omenirea în acești ultimi ani. Sunt multe părțile implicate în conflicte, sunt multe zonele geografice care suferă consecințele războiului, sunt multe culturile și țările care își plâng copiii. Nu trebuie să uităm o altă caracteristică a acestui așa-numit „al treilea război mondial pe bucăți”: câmpul său de bătălie este o lume globalizată, unde chiar și conflictele locale și regionale au capacitatea de a se extinde cu mai multă forță și rapiditate, provocând daune enorme întregii comunități mondiale.
– Și cum trebuie să ne comportăm în cadrul propriilor granițe? În Franța, de exemplu, „dușmanul” era în țară. Putem să ne apărăm? Și cum? Este recomandabilă sau măcar justificabilă intervenția militară?
– Statul, în cadrul frontierelor naționale, are obligația de a-i proteja pe cetățenii săi de atacuri și de prezența teroristă. Intervenția peste granițe, în schimb, trebuie să caute legitimitatea prin consensul Comunității internaționale, conform dreptului internațional. Totuși, s-a văzut cu claritate că nu se poate încredința rezolvarea problemei numai răspunsului militar. În acest moment, Comunitatea internațional trebuie să se unească, să mobilizeze toate mijloacele de siguranță, pentru a se opune terorismului. Fără o unitate de intenții a tuturor actorilor politici și religioși, această luptă nu va fi posibilă.
– Poziția Sfântului Scaun față de Statul Islamic este clară: „Nu este posibil dialogul”. Așadar, ce este de făcut? Se poate apela la diplomație cu extremiștii?
– Sfântul Scaun consideră, în general, că pentru a rezolva controversele și dificultățile, calea trebuie să fie mereu aceea a dialogului și a negocierii. Soluția conflictelor armate, care trebuie înfruntate în mod global și regional, nu este niciodată aceea a ciocnirii. Acest lucru cere decizii curajoase pentru binele tuturor, dar este calea maestră care conduce la pace. Diplomația pontificală promovează aceste valori, îndemnându-i pe toți, la diferite nivele, de la șefii de stat la simplii credincioși și la oamenii de bunăvoință, să fie artizani ai păcii, făcând cu perseverență răbdătoare alegeri de dialog și de reconciliere și gesturi concrete pentru a construi pacea. În acest caz, ne putem întreba: cum este posibil a dialoga cu acela care nu este sensibil la dialog și refuză să cunoască umanitatea celuilalt? Cum este posibil a dialoga când există poziții fundamentaliste? În acest moment deosebit văd dialogul foarte dificil, deoarece pentru a dialoga trebuie să se intre în relație cu celălalt, trebuie să fie respectat, chiar și minim, celălalt.
– În acest context, ce rol pot să joace liderii musulmani responsabili?
– Liderii religioși evrei, creștini și musulmani pot și trebuie să desfășoare un rol fundamental în a favoriza atât dialogul interreligios și intercultural cât și educația la înțelegerea reciprocă. Astăzi cred că există o responsabilitate deosebită a liderilor religioși musulmani în a denunța clar instrumentalizarea religiei pentru a justifica violența.
