Laura Badaracchi: Sfinții milostivirii. Itinerarii la Roma și în împrejurimi
25.11.2015, Roma (Catholica) - „Milostivirea nu înseamnă clemență, deoarece nu este opera noastră. Sfinții cunosc din experiență directă acest adevăr, pe care l-au mărturisit cu propria viață”, a scris Cardinalul secretar de stat al Vaticanului, Pietro Parolin, în prefața cărții „Sfinții milostivirii. Itinerarii la Roma și în împrejurimi”. Realizat de jurnalista Laura Badaracchi, volumul a fost publicat recent în Italia, de Editura Ecra. Lucrarea propune redescoperirea marilor sfinți care și-au lăsat urmele în istorie, dar și figuri mai puțin cunoscute, îndrăgostite de cei din urmă. În contextul Jubileului Milostivirii, banii proveniți din vânzarea volumului vor fi donați unor proiecte caritative gestionate de organizații neguvernamentale, ale Bisericii Catolice. Situl Radio Vatican a publicat un interviu cu autoarea volumului.
„Parcursul pornește de la Poarta Sfântă a Bazilicii San Pietro, propunând cunoașterea a doi Papi, declarați de curând sfinți: Sfântul Ioan Paul al II-lea și Sfântul Ioan al XXIII-lea, înmormântați în Bazilica Vaticanului. Elementul comun este reprezentat de sentimentul că sunt iubiți de Domnul și de faptul că nu au ținut pentru sine această iubire, ci au dorit să îi facă și pe alții părtași, în diferite forme. Unii au dăruit această iubire prin sacrificiul de sine, dus până la martiriu; alții, precum Sfântul Filip Neri, a dăruit-o în special tinerilor, dar și săracilor din Roma; Sfântul Ignațiu de Loyola, cunoscut pentru marea sa capacitate de discernământ, a avut și el o mare pasiune pentru cei săraci; Sfântul Francisc din Assisi, în întâlnirea cu bolnavul de lepră, a recunoscut chipul lui Cristos.”
„Cartea conține numeroase curiozități legate de alte persoane care au trăit sfințenia în propriile existențe. De exemplu, în capitolul dedicat Sfântului Laurențiu, diacon și martir, o amintesc pe Chiara Corbella Petrillo, o tânără mamă romană, decedată la doar 28 de ani, din cauza unei tumori, care a refuzat tratamentul pentru a da viață propriului fiu. Această mamă este înmormântată la cimitirul Verano din Roma, lângă Bazilica Sfântul Laurențiu. Desigur, nu lipsesc rugăciuni și reflecții care explică acest sentiment intens legat de Milostivire, de această Milostivire întrupată care îi unește pe toți sfinții și pe toți cei care au trăit sfințenia în existența lor.”
Autoarea volumului a fost întrebată dacă, legat de orașul Roma, există personalități mai puțin cunoscute, care reprezintă însă o emblemă a milostivirii. „Mi-am permis să introduc în această carte un capitol dedicat unei fetițe de doar șase ani și jumătate, ‘Nennolina’. Antonietta Meo, foarte iubită în rândul Acțiunii Catolice, este venerabilă, fiind în curs cauza de beatificare. Decedată prematur, din cauza unui sarcom osos, această fetiță ne-a lăsat reflecții deosebite, prin bilețele pe care le adresa lui Isus, Maicii Domnului și unor sfinți, în care își exprima iubirea față de aproapele, gândul de afecțiune față de copiii africani, față de misionari, precum și oferirea propriilor suferințe pentru binele aproapelui. Am considerat că Antonietta, al cărei mormânt se află în Bazilica Santa Croce din Roma, reprezintă un portret extraordinar.”
