Papa către Curia Romană: Înapoi la esențial
21.12.2015, Vatican (Catholica) - Spirit misionar și pastoral, adecvare și perspicacitate, spiritualitate și umanitate, exemplaritate și fidelitate, rezonabilitate și amabilitate, inofensivitate și hotărâre, sârguință și atenție, caritate și adevăr, deschidere și maturitate, respect și umilință, îndrăzneală și agerime, responsabilitate și sobrietate, sunt câteva dintre trăsăturile pe care Papa Francisc le-a evidențiat în această dimineață, salutând Curia Romană în vederea Crăciunului și în contextul Jubileului Milostivirii. „Aș cere capilor de dicastere și celorlalți superiori să reflecteze la acestea, să adauge și să completeze”, a spus el. „Este o listă bazată pe o analiză în acrostih a cuvântului Misericordia […] cu scopul de a sluji drept călăuză și lumină.”
La tradiționala întâlnire de schimb de felicitări de Crăciun cu membrii Curiei Romane, Sfântul Părinte a amintit de edițiile anterioare: în 2013 a subliniat „două aspecte importante și inseparabile ale muncii Curiei – profesionalismul și slujirea”, oferindu-l pe Sf. Iosif ca model de imitat. Apoi anul trecut, ca pregătire pentru Sacramentul Spovezii, a vorbit despre „diferite ispite sau boli, catalogând bolile curiale […] care pot afecta orice creștin, Curia, congregațiile, parohiile și asociațiile ecleziale. Boli care cheamă la prevenție, atenție, grijă și uneori, din păcate, intervenții dureroase și prelungite”.
„Unele dintre aceste boli au devenit evidente în cursul ultimului an, provocând dureri nu tocmai mici în întreg trupul și rănind multe suflete, inclusiv prin scandal.” Dar cu toate acestea „reforma va merge înainte cu hotărâre și claritate, căci Ecclesia semper reformanda. Bolile și chiar scandalurile nu pot împiedica eficiența slujirilor aduse Papei și întregii Biserici de Curia Romană, cu mare efort, responsabilitate, angajare și dedicare, iar aceasta provoacă o adevărată mângâiere. Sf. Ignațiu învăța că ‘este tipic spiritului rău să insufle remușcări, tristețe și dificultăți, să provoace îngrijorări nesfârșite pentru a ne preveni să înaintăm; în schimb este tipic spiritului bun să insufle curaj și energie, consolare și lacrimi, inspirație și seninătate, și să ușureze și elimine dificultățile, pentru ca să putem progresa pe calea binelui'”.
De aceea „ar fi o gravă nedreptate să nu exprimăm recunoștința din inimă și încurajarea necesară tuturor acelor oameni buni din Curie, care lucrează cu dedicare, devoțiune, fidelitate și profesionalism, oferind Bisericii și Succesorului lui Petru asigurarea solidarității și ascultării lor, precum și rugăciunile lor constante. Mai mult, cazurile de rezistență, dificultăți și eșecuri sunt tot atâtea lecții și oportunități de creștere, niciodată de descurajare. Sunt ocazii de întoarcere la esențial, ceea ce înseamnă a fi mai conștienți de noi înșine, de Dumnezeu și de semeni, de sensus Ecclesiae și de sensus fidei.”
Sfântul Părinte s-a folosit apoi de literele cuvântului „misericordia” pentru a expune virtuțile necesare membrilor Curiei Romane. A început vorbind despre spiritul misionar, „care face Curia rodnică” și este „dovada eficienței și autenticității activității noastre”. „Credința este un dar, iar măsura credinței se vede și în cât de mult o comunicăm. Toți botezații sunt misionari ai Veștii celei Bune, mai presus de toate prin viețile lor, prin munca lor, prin mărturia bucuroasă și hotărâtă.” A amintit de ceea ce Fericitul Papă Paul al VI-lea cerea Curiei în 1963: „să dea un exemplu”. „Un exemplu de evitare a scandalurilor care fac rău sufletelor și dăunează credibilității mărturiei noastre. Fidelitate față de consacrarea noastră, față de vocația noastră.”
Un alt îndemn al Pontifului a fost de evitare a exceselor emoționale, de birocrație și de planificare. A citat din Sf. Ignațiu de Loyola: „Dușmanul este atent dacă sufletul este aspru sau delicat; dacă este delicat găsește modalități de a-l face supra-delicat, pentru a-i provoca mai mare epuizare și confuzie”. Și a concluzionat: „fiecare exces este simptomul unui dezechilibru”. Despre caritate și adevăr a spus că sunt „două virtuți inseparabile în viața creștină, ‘vorbind adevărul în caritate și practicând caritatea în adevăr’. Caritatea fără adevăr devine o distructivă ideologie de complezență, iar adevărul fără caritate devine legalism miop.”
După enumerarea calităților Papa Francisc a amintit prelaților că „milostivirea nu este un sentiment trecător, ci o sinteză a Veștii Bune, o alegere și o decizie din partea celor care doresc să își asume ‘inima lui Isus’ și să fie discipoli serioși ai Domnului care ne-a cerut să fim milostivi, precum Tatăl ceresc este milostiv. Cu cuvintele pr. Ermes Ronchi, ‘milostivirea este un scandal pentru justiție, o nebunie pentru inteligență, o mângâiere pentru noi, cei datori. Datoria pentru a fi în viață, datoria pentru a fi iubit este plătibilă doar prin milostivire.” A încheiat cu o rugăciune tradițional atribuită Fericitului Oscar Romeo, dar recitată prima oară de Cardinalul John Dearden.
Imagini
