Mărturia creştinilor are nevoie de credibilitate
24.01.2008, Iaşi (Catholica) - La Iaşi, cea de-a şasea întâlnire pentru rugăciunea ecumenică a avut loc miercuri, 23 ianuarie 2008, la biserica ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi. Celebrarea a început la ora 17.00 şi a fost prezidată de protopopul Constantin Andrei. La celebrare au participat şapte preoţi catolici şi 12 ortodocşi, persoane consacrate, precum şi numeroşi credincioşi de ambele confesiuni, informează Ercis.ro. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de pr. Iosif Dorcu, paroh la catedrala romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi şi decan de Iaşi.
Unitatea, a spus în predică părintele decan, nu este un scop în sine, ci doar un instrument pentru a putea ajunge mai uşor la împărăţia lui Dumnezeu. Misiunea celor 72 de ucenici, trimişi doi câte doi, este de a pregăti calea Domnului. E nevoie de mărturii în acest sens, pentru că într-o lume care pune tot mai multe întrebări şi mai secularizată, atunci când se vorbeşte de la amvoane diferite, lipseşte credibilitatea. De aceea este nevoie de comuniune. Unul dintre cele mai apăsătoare citate din Sfânta Scriptură este acela unde se spune că dacă mergi cu darul tău la altar şi fratele tău are ceva cu tine, lasă darul tău la altar şi du-te şi te împacă cu fratele tău şi apoi vino şi adu darul tău. Fără comuniune nici rugăciunea nu este suficient de bună. O spune şi Isus când afirmă că unde doi sau trei se adună în numele său, acolo e prezent şi el în mijlocul lor.
Mai departe, părintele Dorcu a evocat cuvintele Cardinalului Walter Kasper de la întâlnirea ecumenică desfăşurată la Sibiu în luna septembrie a anului trecut: „Noi, catolicii, am învăţat de la evanghelişti să preţuim cuvântul lui Dumnezeu, evangheliştii au învăţat de la noi ce înseamnă Euharistia, iar noi toţi am învăţat de la Biserica Ortodoxă ce înseamnă tainele”. Acest lucru e semn de creştere a comuniunii. Nu trebuie să aşteptăm minuni la nivel internaţional. Totul porneşte de la rugăciune şi cel mai bun şi mai practic instrument pe care îl avem la îndemână toţi este rugăciunea. Cu paşi mărunţi, mergând de la om la om, de la Biserică la Biserică, de la persoană la persoană unitatea începe să se clădească.
Celebrarea a continuat cu ectenia mare, care a fost cântată atât de preoţi ortodocşi, cât şi de catolici. În spirit fratern, toţi şi-a dăruit semnul păcii, gest care a fost însoţit de rugăciunea Tatăl nostru. A urmat cântarea „Ce bine e când fraţii”, interpretată de grupul de credincioşi de la biserica „Sfântul Anton”. Binecuvântarea finală a fost rostită de către pr. Anton Despinescu şi de către protopopul Constantin Andrei.
