Papa Francisc: Acoperiți păcătosul cu pătura milostivirii
10.02.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a întâlnit cu 650 dintre cei 1.000 de preoți care au fost numiți ca misionari ai milostivirii, spunându-le să arate tandrețea iubirii lui Dumnezeu celor care se vor spovedi la ei în timpul Jubileului. “Să nu uităm: în fața noastră nu este păcatul, ci păcătosul căit, păcătosul care ar vrea să nu fie așa, dar nu reușește. O persoană care simte dorința de a fi primită și iertată. Un păcătos care promite că nu vrea să se mai îndepărteze de casa Tatălui și care, cu puținele forțe pe care le găsește, vrea să facă totul pentru a trăi ca fiu al lui Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte în cadrul audienței din 9 februarie 2016.
„Înainte de toate doresc să vă amintesc că în această slujire sunteți chemați să exprimați maternitatea Bisericii. Biserica este Mamă pentru că generează mereu noi fii în credință; Biserica este Mamă pentru că hrănește credința; și Biserica este Mamă și pentru că oferă iertarea lui Dumnezeu, regenerând la o viață nouă, rod al convertirii. Nu putem să riscăm ca un penitent să nu perceapă prezența maternă a Bisericii care îl primește și îl iubește. Dacă ar dispare această percepție, din cauza rigidității noastre, ar fi o daună gravă în primul rând pentru credința însăși, pentru că l-am împiedica pe penitent să se vadă inserat în Trupul lui Cristos. În afară de aceasta, ar limita mult faptul de a se simți parte dintr-o comunitate.”
„Intrând în confesional”, a îndemnat Sfântul Părinte, „să ne amintim mereu că este Cristos cel care primește, este Cristos cel care ascultă, este Cristos cel care iartă, este Cristos cel care dăruiește pace. Noi suntem slujitorii Săi; și noi cei dintâi avem mereu nevoie să fim iertați de El.” „Un alt aspect important este acela de a ști să se privească la dorința de iertare prezentă în inima penitentului. Este o dorință rod al harului și al acțiunii sale în viața persoanelor, care permite să se simtă nostalgia de Dumnezeu, de iubirea Sa și de casa Sa. Să nu uităm că tocmai această dorință este la începutul convertirii. Inima se adresează lui Dumnezeu recunoscând răul făcut, dar cu speranța de a obține iertarea… Să dăm spațiu mare acestei dorințe de Dumnezeu și de iertarea sa; să facem ca să se evidențieze ca adevărată expresie a harului Duhului care provoacă la convertirea inimii.”
„În sfârșit, aș vrea să amintesc o componentă despre care nu se vorbește mult, dar care este în schimb determinantă: rușinea. Nu este ușor să stai în fața unui alt om, deși știind că îl reprezintă pe Dumnezeu, și să spovedești propriul păcat. Se simte rușine fie pentru ceea ce s-a săvârșit, fie pentru că trebuie spovedit altuia. Rușinea este un sentiment intim care are incidență în viața personală și cere din partea confesorului o atitudine de respect și încurajare.” Pontiful a menționat că „încă de la primele pagini Biblia vorbește despre rușine… După păcatul lui Adam și Eva… prima reacție a acestei rușini este de a se ascunde în fața lui Dumnezeu”. Un alt text din Geneză amintit de Papa este relatarea despre Noe, cu episodul în care el s-a îmbătat și era gol, și „doi dintre fiii săi iau mantia și îl acoperă pentru ca să se întoarcă în demnitatea de tată”.
„Nu suntem chemați să judecăm, cu un sentiment de superioritate, ca și cum noi am fi imuni de păcat; dimpotrivă, suntem chemați să acționăm ca Sem și Iafet, fiii lui Noe, care au luat o pătură pentru a-l pune pe tatăl lor la adăpost de rușine. A fi confesor după inima lui Cristos echivalează cu a-l acoperi pe păcătos cu pătura milostivirii, pentru ca să nu se mai rușineze și să poată recupera bucuria demnității sale filiale și să poată ști și unde se află. Așadar, nu cu măciuca judecății vom reuși să readucem oița rătăcită la staul, ci cu sfințenia vieții care este principiu de reînnoire și de reformă în Biserică. Sfințenia se hrănește din iubire și știe să poarte asupra sa povara celui care este mai slab.”
„Vă însoțesc în această aventură misionară, dându-vă ca exemple doi sfinți slujitori ai iertării lui Dumnezeu, Sfântul Leopold și Sfântul Pius… împreună cu atâția alți preoți care în viața lor au mărturisit milostivirea lui Dumnezeu. Ei vă vor ajuta. Când veți simți povara păcatelor spovedite vouă și caracterul limitat al persoanei voastre și al cuvintelor voastre, să vă încredeți în forța milostivirii care merge în întâmpinarea tuturor ca iubire și care nu are margini. Și să spuneți ca atâția sfinți confesori: ‘Doamne, eu iert, pune-l în contul meu!’ Și mergeți înainte. Să vă asiste Mama Milostivirii și să vă ocrotească în această slujire așa de prețioasă.”
Legături
Imagini
