Pr. Federico Lombardi despre Radio Vatican, „casa mea timp de 25 de ani” (II)
02.03.2016, Vatican (Catholica) - Părintele Federico Lombardi și-a încheiat la sfârșitul lunii februarie misiunea de director general al postului Radio Vatican, pe care a îndeplinit-o în mod admirabil timp de 25 de ani. În 1990 a fost numit director de programe, devenind în 2005 director general. În 2001, superiorii i-au încredințat și conducerea Centrului Televiziunii Vaticane, iar în 2006 a fost numit director al sălii de presă a Sfântului Scaun, misiune pe care o îndeplinește și în prezent. Stând de vorbă la microfon cu Roberto Piermarini, de la redacția centrală în limba italiană, părintele Federico Lombardi a reparcurs cei 25 de ani la Radio Vatican, interviul apărând în traducere pe situl RV și în limba română. Mai multe întrebări au avut în vedere reforma din Vatican ce include și reforma radioului.
– Sunteți de acord cu faptul că o reformă a comunicării vaticane a fost și este necesară și că acest lucru va schimba profund Radio Vatican?
– Desigur. Marea evoluție în domeniul mass-media s-a impus și în rândul mijloacelor de comunicare vaticane, de aceea era necesară și trebuie realizată în mod curajos, trebuind nu doar să fim conștienți de noua cultură și de noile tehnologii care o caracterizează dar și să le apreciem. De aceea, mai ales după anii ’90 am făcut la Radio un mare efort pentru a intra în lumea comunicației digitale și multimediale; nu ne-am gândit doar la producția de programe audio, ci am dezvoltat și un amplu site multilingvistic, fiind totodată prezenți în rețeaua internet în diferite forme, inclusiv prin folosirea intensă a rețelelor de socializare, trecând astfel de la unidirecționalitate la comunicare și interacțiune. De aceea, când am sărbătorit 75 de ani ai postului Radio Vatican, în 2006, am încercat să fac să treacă mesajul că ne numeam încă „Radio Vatican”, dar în realitate nu mai eram un radio în sensul strict al cuvântului, pentru că devenisem un important centru de producție de informație și de aprofundare, multilingvistic și multicultural, care își îndeplinea misiunea prin tehnologiile și formele cele mai potrivite pentru a ajunge la ascultătorii din diferite părți ale lumii: așa cum a făcut Papa Pius al XI-lea împreună cu Marconi, folosind tehnologiile cele mai inovative ale timpului, tot astfel facem și noi în prezent.
Am iubit cu adevărat numele Radio Vatican ce exprimă o mare istorie însă, în ultima perioadă, am perceput acest nume asemenea unei capcane, ca origine a unui echivoc: pentru că lăsa să se înțeleagă că noi am fi fost blocați doar în producerea unor programe audio pentru difuzarea radiofonică tradițională, fapt care întăreau obiecțiunile din partea criticilor care ne acuzau că se cheltuiește mult pentru o activitate limitată la un unic mijloc de comunicare și, în plus, unul tradițional. Acest lucru nu era deloc adevărat, fapt ce se poate înțelege și printr-o simplă privire la site. Însă, în orice caz, cred că este bine să se meargă acum dincolo de numele „Radio Vatican”, pentru a ne elibera de greutatea acestei nelămuriri. În reforma în curs, acest lucru se va petrece fără îndoială.
– Cu alte cuvinte, vedeți cu încredere reforma care se realizează acum?
– Reforma este cu siguranță bine venită. De fiecare dată când mi se spune că trebuie să facem analize și schimbări la Radio Vatican – de exemplu, în celebrele reuniuni ale Consiliului celor 15 Cardinali pentru studierea situației economice – răspundeam că acestea erau, desigur, întotdeauna necesare, dar că ar fi trebuit să se facă în contextul unei analize și al unei reforme de ansamblu a mijloacelor de comunicare vaticane, pentru că acestea veneau dintr-o istorie în care au fost înființate pe rând și separat, ca media specifice, în timp ce acum am pășit în lumea multimedială și a convergenței digitale. Prin urmare, sunt perfect de acord să se procedeze și mi se pare că abordarea de ansamblu este adecvată și corectă. Este just, de asemenea, ca responsabilitatea să fie asumată de persoane mai tinere, mai deschise și mai convinse de noile posibilități.
– Se vorbește deseori de reducerea costurilor la care reforma mass-media vaticane ar trebui să ajungă.
– Este adevărat, chiar dacă nu trebuie să uităm că eforturile de economisire nu au început acum. La Radio, încă din 2003 s-a predispus un plan de reducere a personalului în general, profitând mai ales de schimbările tehnologice, dar fără a trimite pe nimeni acasă, care a dus la reducerea cu aproximativ 70 de unități, păstrând în același timp substanța producțiilor de conținut informativ. Deci, în afară de anumite posibilități nesigure de economisire, urmare a raționalizării și a bunei coordonări a anumitor activități, mă îndoiesc că se pot face economii radicale fără a renunța la activități importante. Cât privește Radioul, aceste eforturi au garantat, în realitate, o cantitate considerabilă de servicii diverse, care nu se limitează la producția și difuzarea radiofonică. De exemplu, serviciile de producție și difuzare a sunetului la ceremoniile și activitățile din Vatican și nu numai, reprezentarea Vaticanului în domeniul telecomunicațiilor și a trusturilor internaționale, activitatea de interpretare și traducere în diferite limbi solicitată de Secretariatul de Stat, etc. Toate aceste servicii pot fi reorganizate și redistribuite în contextul mai amplu al reformei, dar dacă nu se urmărește eliminarea acestora, vor avea nevoie de personal și mijloace ca înainte, și în anumite cazuri, chiar mai mult decât înainte. Prin urmare, cheltuieli vor continua să existe, chiar dacă nu vor mai fi trecute în contul Radioului Vatican. Altfel spus, nimeni nu trebuie să își închipuie că va face mai mult și mai bine investind mai puține resurse. Comunicarea costă și va continua să coste, dar e just și necesar să se investească în acest domeniu, altfel reforma se va vedea închisă într-o colivie prea strâmtă.
– Următorul pas al reformei prevede unificarea dintre Radio Vatican și Centrul Televiziunii Vaticane. Cunoscând Centrul Televiziunii Vaticane, ce ne puteți spune despre ceea ce se prevede?
– Sunt foarte mulțumit de această perspectivă, ce este întru totul naturală. După cum aminteați am fost, timp de 11 ani, și director al Centrului Televiziunii Vaticane, ce a reprezentat pentru mine o a doua familie, după cea de la Radio. În acea perioadă, mandatul meu prevedea promovarea „sinergiei”, însă nu a presupus deloc perspectiva unei integrări, de aceea am încercat să promovez o bună colaborare fără a altera identitatea distinctă a celor două entități. Însă o integrare este – după cum spuneam – naturală. Când se urmărește o transmisiune tv în direct se văd imagini și se ascultă ‘sunetul’, reprezentând cuvintele Papei. Până acum, pentru același eveniment, imaginile erau produse de o instituție (CTV) iar sunetul de o alta (Radioul). Ciudat, nu este așa? Nu întâmplător, în aproape toate țările se vorbește despre „Radioteleviziune”. Însă, în orice caz, noi am colaborat dintotdeauna cot la cot.
O altă dimensiune la care s-a lucrat mult împreună a fost cea a prezenței în rețeaua internet: astfel, canalele pe YouTube, știrile video privind evenimentele vaticane, etc, au fost dezvoltate împreună. Persoanele se cunosc și sunt obișnuite să lucreze împreună: nu vor fi dificultăți în a se simți și mai strâns uniți. Fac doar o evidențiere: mica dimensiune a Centrului Televiziunii Vaticane – din punctul de vedere al numărului de persoane – a garantat întotdeauna o mare agilitate de mișcare, proiectare și decizie. Scara ierarhică era foarte scurtă: fiind foarte ușor de decis și de acționat… Un organism mai complex și mai mare poate comporta un anumit risc de greutate în plus. Cred că reforma va trebui să rezolve chestiunea integrării și a coordonării diferitelor structuri mass-media fără să îngreuneze și să complice.
Imagini
