Papa Francisc: Biserica dorește inimi deschise către Dumnezeu
02.03.2016, Vatican (Catholica) - „Biserica nu are nevoie de bani murdari, are nevoie de inimi deschise la milostivirea lui Dumnezeu”. Papa Francisc a făcut această afirmație puternică în cadrul catehezei de la audiența generală de miercuri, 2 martie 2016, ținută în Piața San Pietro pe tema corectării milostive pe care Dumnezeu o face omului, chiar dacă acesta îi întoarce spatele. Pontiful a făcut din nou referire la „figura tatălui din familie, care își iubește copiii, îi ajută, are grijă de ei, îi iartă. Și ca tată, îi educă și îi corectează atunci când greșesc, favorizând creșterea lor în bine.”
Dumnezeu, în primul capitol al Cărții profetului Isaia, este prezentat „ca tată afectuos dar și atent și sever, care se adresează lui Israel acuzându-l de infidelitate și corupție, pentru a-l readuce pe calea dreptății… Dumnezeu, prin intermediul profetului, vorbește poporului cu amărăciunea unui tată dezamăgit: i-a crescut pe copiii Săi și acum ei s-au răzvrătit împotriva Lui… Deși rănit, Dumnezeu lasă să vorbească iubirea și apelează la conștiința acestor fii pervertiți pentru ca să se corecteze și să se lase iubiți din nou. Aceasta este ceea ce face Dumnezeu! Ne vine în întâmpinare pentru ca noi să ne lăsăm iubiți de El, de Dumnezeul nostru.”
Dumnezeu „niciodată, niciodată nu ne renegă! Spune mereu: ‘Fiule, vino’. Și aceasta este iubirea Tatălui nostru; aceasta este milostivirea lui Dumnezeu. A avea un astfel de Tată ne dă speranță, ne dă încredere. Această apartenență ar trebui să fie trăită în încredere și în ascultare, cu conștiința că totul este dar care vine de la iubirea Tatălui. Și în schimb, iată vanitatea, nebunia și idolatria.” Acolo unde este refuzat Dumnezeu, paternitatea Sa, nu mai există posibilă viața, existența își pierde rădăcinile. „Totuși, și acest moment dureros este în vederea mântuirii. Încercarea este dată pentru ca poporul să poată experimenta amărăciunea celui care îl abandonează pe Dumnezeu, să se confrunte deci cu golul dezolant al unei alegeri de moarte. Suferința, consecință inevitabilă a unei decizii autodistructive, trebuie să îl facă pe păcătos să reflecteze pentru a-l deschide la convertire și la iertare.”
Pe drumul milostivirii divine, „pedeapsa devine instrumentul pentru a ne provoca să reflectăm. Se înțelege astfel că Dumnezeu îl iartă pe poporul Său, iartă și nu distruge totul, ci lasă mereu deschisă poarta pentru speranță. Mântuirea implică decizia de a asculta și de a ne lăsa convertiți, dar rămâne mereu un dar gratuit.” În cartea profetului Isaia, „cultul este criticat nu pentru că este inutil în el însuși, ci pentru că, în loc să exprime convertirea, pretinde să o înlocuiască; și astfel devine căutare a propriei dreptăți, creând convingerea înșelătoare că jertfele mântuiesc, nu milostivirea divină care iartă păcatul.”
„Dumnezeu, spune profetul Isaia, nu primește sângele de tauri și de miei, mai ales dacă ofranda este făcută cu mâini murdărite de sângele fraților. Mă gândesc la unii binefăcători ai Bisericii care vin cu ofranda – ‘Luați pentru Biserică oferta aceasta’ – este rod al sângelui atâtor oameni exploatați, maltratați, făcuți sclavi cu munca rău plătită! Eu voi spune acestor oameni: ‘Te rog, ia cu tine cecul tău, arde-l’. Poporul lui Dumnezeu, adică Biserica, nu are nevoie de bani murdari, are nevoie de inimi deschise la milostivirea lui Dumnezeu. Este necesar să ne apropiem de Dumnezeu cu mâini purificate, evitând răul și practicând binele și dreptatea.”
Imagini
