Sensul Botezului se găseşte în moartea şi învierea Sa

13.01.2008, Vatican (Catholica) - Pe o vreme ploioasă, mii de persoane au participat astăzi în Piaţa San Pietro la rugăciunea mariană Angelus cu Papa Benedict al XVI-lea. Pentru Biserica Catolică de rit latin astăzi a fost ziua care a încheiat perioada liturgică a Crăciunului. Înaintea rugăciunii Sfântul Părinte s-a adresat celor prezenţi, discursul său fiind tradus de redacţia română a Radio Vatican, de unde l-am preluat în continuare.

Dragi fraţi şi surori,

Cu sărbătoarea de astăzi a Botezului lui Isus se încheie timpul liturgic al Crăciunului. Pe pruncul de la Betleem căruia magii au venit de la Răsărit să i se închine oferindu-i darurile lor simbolice, îl regăsim acum adult, în momentul în care se lasă botezat în râul Iordan de marele profet Ioan (cf. Matei 3,13). Evanghelia notează că atunci când Isus, după ce a primit botezul, a ieşit din apă, s-au deschis cerurile şi a coborât deasupra Lui Duhul Sfânt ca un porumbel (cf. Matei 3,16). S-a auzit atunci un glas din cer care spunea: „Acesta este Fiul meu cel preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria” (Matei 3,17). Aceasta a fost prima Sa manifestare publică, după aproximativ treizeci de ani de viaţă ascunsă la Nazaret. Martori oculari ai acestui eveniment unic au fost pe lângă Botezătorul, ucenicii Săi, dintre care unii au devenit de atunci urmaşi ai lui Cristos (cf Ioan 1,35-40). A fost vorba concomitent de cristofanie şi teofanie: înainte de toate Isus s-a manifestat ca Cristos, termen grec pentru a traduce ebraicul Mesia, care înseamnă „uns”: El nu a fost uns cu ulei asemenea regilor şi marilor preoţi ai Israelului, ci cu Duhul Sfânt. În acelaşi timp, împreună cu Fiul lui Dumnezeu au apărut semnele Duhului Sfânt şi ale Tatălui ceresc.

Care este semnificaţia acestui act, pe care Isus a voit să îl împlinească – învingând rezistenţa Botezătorului – pentru a se supune voinţei Tatălui (cf. Matei 3,14-15)? Sensul profund va reieşi doar la capătul trăirii pământeşti a lui Cristos, adică în moartea şi învierea Sa. Lăsând să fie botezat de Ioan împreună cu păcătoşii, Isus a început să ia asupra sa povara vinei întregii omeniri, ca Miel al lui Dumnezeu care „ridică” păcatul lumii (cf. Ioan 1,29). Lucrare pe care El o poartă la îndeplinire pe cruce, când a primit şi „botezul” Său (cf. Luca 12,50). De fapt, murind „s-a scufundat” în iubirea Tatălui şi a revărsat Duhul Sfânt, pentru ca cei care cred în El să poată să se renască din acel izvor nesecat de viaţă nouă şi veşnică. Toată misiunea lui Cristos se rezumă în aceasta: a ne boteza în Duhul Sfânt, pentru a ne elibera de sclavia morţii şi „a ne deschide cerul”, adică accesul la viaţa adevărată şi deplină, care va fi „o scufundare mereu nouă în vastitatea fiinţei, în timp ce suntem pur şi simplu copleşiţi de bucurie” (enciclica Spe salvi, 12). Este ceea ce s-a petrecut şi pentru cei 13 copii cărora le-am administrat Sacramentul Botezului dimineaţa aceasta în Capela Sixtină. Pentru ei şi pentru familialii lor invocăm ocrotirea maternă a Mariei Preasfinte. Şi ne rugăm pentru toţi creştinii, pentru ca să poată înţelege tot mai mult darul Botezului şi să se angajeze la a-l trăi în mod coerent, mărturisind iubirea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt.