Papa Francisc despre cum să fii un bun păstor
04.06.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a subliniat că preoții trebuie să fie păstori ai bucuriei dar și încăpățânați în bine, care își asumă riscuri și îi caută chiar și pe cei mai îndepărtați de Dumnezeu, imitându-l astfel pe Bunul Păstor, Isus Cristos. „Păstorul conform lui Isus are inima liberă pentru a lăsa lucrurile sale, nu trăiește invocând răsplată pentru ceea ce are și pentru orele de slujire: nu este un contabil al spiritului, ci un bun samaritean în căutarea celui care are nevoie”, a spus Papa Francisc în predica din 3 iunie, de la Jubileul Preoților.
„Este un păstor, nu un inspector al turmei, și se dedică misiunii nu cincizeci sau șaizeci la sută, ci cu toată ființa sa. Mergând în căutare găsește, și găsește pentru că riscă. Dacă păstorul nu riscă, nu găsește. Nu se oprește după dezamăgiri și în trude nu capitulează; de fapt este încăpățânat în bine, uns cu încăpățânarea divină ca nimeni să nu se piardă. Pentru aceasta nu numai că ține deschise ușile, ci iese în căutarea celui care nu mai vrea să intre pe ușă.” Și a continuat subliniind că preotul, ca orice bun creștin, trebuie să caute mereu să „iasă din sine”. „Epicentrul inimii sale se află în afara lui: este un descentrat din el însuși, centrat numai în Isus. Nu este atras de eu-l său, ci de Tu-ul lui Dumnezeu și de acel noi al oamenilor.”
Liturghia de vineri din Piața San Pietro a marcat încheierea Jubileului de trei zile dedicat preoților, în contextul mai larg al Jubileului Milostivirii. Câteva mii de preoți și seminariști au luat parte la Jubileul ce le-a oferit ocazia de rugăciune și reflecție, Adorație Euharistică, spovadă și pelerinaje la bisericile jubiliare desemnate în Roma. În plus Liturghia a căzut în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, ceea ce l-a făcut pe Sfântul Părinte să reflecteze la inima preoților și la inima lui Isus Cristos. În inima Bunului Păstor, a spus el, „iubirea Tatălui strălucește”. „Acolo mă simt sigur că sunt primit și înțeles așa cum sunt; acolo, cu toate limitele mele și păcatele mele, gust certitudinea că sunt ales și iubit. Privind la acea Inimă reînnoiesc prima iubire: amintirea momentului în care Domnul m-a atins în suflet și m-a chemat să îl urmez, bucuria de a fi aruncat năvoadele vieții la Cuvântul Său.”
„Inima Bunului Păstor ne spune că iubirea sa nu are margini, nu încetează și nu se oprește niciodată”, a mai subliniat Papa. „Este îndreptată spre noi, ‘polarizată’ în special spre cel care este mai îndepărtat; acolo îndreaptă cu încăpățânare acul busolei sale, acolo revelează o slăbiciune de iubire deosebită, pentru că dorește ca toți să ajungă acolo și să nu piardă pe nimeni.” Dar atunci cum este orientată inima noastră, a întrebat Pontiful. „Întrebare pe care noi preoții trebuie să ne-o adresăm de multe ori, în fiecare zi, în fiecare săptămână: unde este orientată inima mea? Slujirea este adesea plină de multiple inițiative, care o expun pe atâtea fronturi: de la cateheză la liturgie, la caritate, la activități pastorale și chiar administrative. În mijlocul atâtor activități rămâne întrebarea: unde este îndreptată inima mea?”
Iar Papa a oferit și răspunsul: după modelul lui Isus – spre Dumnezeu și spre oameni. Și de la lectura zilei s-a oprit la trei acțiuni concrete: a căuta, a include și a se bucura. Astfel a subliniat cum este inima care caută: „este o inimă care nu privatizează timpii și spațiile”. Și a avertizat: „Vai de păstorii care privatizează slujirea lor! […] Păstorul după inima lui Dumnezeu nu își apără propriile comodități, nu este preocupat să ocrotească propriul nume bun, ci va fi calomniat, ca Isus.” Apoi despre includere a spus că preotul „este uns pentru popor, nu pentru a alege propriile proiecte, ci pentru a fi aproape de oamenii concreți pe care Dumnezeu, prin intermediul Bisericii, i-a încredințat lui. Nimeni nu este exclus de la inima sa, de la rugăciunea și de la zâmbetul său. […] Nu strigă la cel care părăsește sau rătăcește drumul, ci este gata mereu să reinsereze și să soluționeze certurile. Este un om care știe să includă.”
În fine, legat de bucurie a subliniat că bucuria Bunului Păstor „nu este o bucurie pentru sine, ci este o bucurie pentru alții și cu alții, bucuria adevărată a iubirii. Aceasta este și bucuria preotului. El este transformat de milostivirea pe care o dăruiește gratuit. […] Tristețea nu este normală pentru el, ci numai trecătoare; duritatea îi este străină, pentru că este păstor după Inima blândă a lui Dumnezeu.” Și a încheiat mulțumind preoților: „Vă mulțumesc pentru ‘da’-ul vostru și pentru atâtea ‘da’-uri ascunse din toate zilele, pe care numai Domnul le cunoaște. Vă mulțumesc pentru ‘da’-ul vostru de a dărui viața uniți cu Isus: aici se află izvorul curat al bucuriei noastre.”
Legături
Imagini
