Papa Francisc: Omul a fost creat la înălțimea lui Dumnezeu
10.06.2016, Vatican (Catholica) - Viața creștinului poate fi cuprinsă în trei atitudini: a sta „în picioare” pentru a-l primi pe Dumnezeu, „în tăcere” răbdătoare pentru a-i asculta glasul, „în ieșire” pentru a-l vesti celorlalți. Este, pe scurt, ceea ce a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghii celebrată în cursul dimineții de vineri, 10 iunie 2016, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Putem fi un păcătos căit care s-a hotărât să refacă legătura cu Dumnezeu sau chiar un ales care și-a consacrat viața lui Dumnezeu, dar în orice caz ne poate cuprinde teama de a nu reuși, putem intra într-o stare de depresie când credința se încețoșează, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Pentru a aprofunda acest aspect și a indica modul de a ieși din tunel, Papa Francisc a vorbit pentru câteva momente despre situația fiului risipitor, deprimat în timp ce se uită înfometat la porci, dar s-a concentrat asupra personajului din prima lectură a Sfintei Liturghii: profetul Ilie. Omul lui Dumnezeu, a subliniat Pontiful, „este un învingător” care a luptat mult pentru credință, a învins sute de idolatri pe Muntele Carmel. Dar apoi, în fața unei noi persecuții care se năpustește asupra lui, se simte abătut. Se ghemuiește descurajat la umbra unui copac așteptând să moară, dar Dumnezeu nu îl lasă în acea stare de depresie, ci îi trimite un înger care îi poruncește: ridică-te, mănâncă, ieși!
„Pentru a-l întâlni pe Dumnezeu este necesar să ne întoarcem la situația în care se afla omul la momentul creației: în picioare și pe cale. Așa ne-a făcut Dumnezeu: la înălțimea Sa, după chipul și asemănarea Sa și pe cale. ‘Mergi, mergi înainte! Cultivă pământul, fă să crească și înmulțiți-vă! Ieși, ieși și mergi la munte, oprește-te pe munte în prezența Mea’. Ilie s-a ridicat în picioare. Stând în picioare, iese”. A ieși este deci a se pune în ascultare față de Dumnezeu. Dar „cum trece Dumnezeu? Cum îl pot întâlni pe Domnul pentru a fi sigur că este El?”, a întrebat Sfântul Părinte.
Fragmentul din Cartea Regilor este elocvent. Ilie este invitat de înger să iasă din peșteră pe Muntele Horeb, unde găsește adăpost pentru a sta în „prezența” lui Dumnezeu. Totuși, l-a convins să iasă nu vântul „impetuos și puternic” care rupe munții, nici cutremurul care urmează și nici măcar focul succesiv. „Atât de mult zgomot, atâta măreție, atâta mișcare și Domnul nu era acolo. Și după foc, șoapta unei adieri blânde, sau, cum este în textul original, ‘un sunet de liniște adâncă’. Și acolo era Domnul. Pentru a-l întâlni pe Domnul trebuie să intrăm în noi înșine și să auzim acel ‘sunet de liniște adâncă’, iar El ne vorbește acolo”.
„Cea de-a treia cerere adresată de înger lui Ilie este ‘Mergi!’. Profetul este îndemnat să se întoarcă pe calea sa, spre pustiul Damascului, fiindu-i încredințată o misiune de îndeplinit. Din cererea Domnului reiese îndemnul ‘de a ne pune în mișcare, de a nu rămâne închiși în propriul ‘eu’, în propriul egoism, în comoditatea noastră, ci de a merge în misiune și a fi curajoși în acțiunea de a le duce altora mesajul Domnului.”
„Trebuie să îl căutăm mereu pe Domnul. Cu toții cunoaștem momentele dificile în care ne simțim trași în jos, momentele lipsite de credință, întunecate, când nu reușim să vedem orizontul și nu suntem în stare să ne ridicăm. Cu toții cunoaștem astfel de momente! Însă Domnul vine la noi și ne hrănește cu pâinea și cu forța Sa, spunându-ne: ‘Ridică-te și mergi mai departe! Mergi!’ Pentru a-l întâlni pe Domnul trebuie să ne ridicăm, gata de plecare. Apoi trebuie să așteptăm cu inima deschisă ca El să ne vorbească. Ne va spune: ‘Eu sunt’. Și atunci credința va deveni puternică. Însă trebuie să ne întrebăm: ‘credința este doar pentru mine, pentru a o pune de-o parte?’ Nu! Credința trebuie transmisă altora, fiind destinată ungerii celorlalți și misiunii.”
