Papa Francisc: O contemplăm pe Maria în drumul ei spre Ierusalimul ceresc

15.08.2016, Vatican (Catholica) - „Dă-ne zile de pace” a rugat-o Papa Francisc, înainte de rugăciunea Angelus recitată în Piața San Pietro, pe Fecioara Maria, Regina Păcii, luni, 15 august 2016, în ziua în care Biserica sărbătorește Ridicarea ei la cer. Astăzi, a spus Sfântul Părinte, o contemplăm pe Maria „în drumul său spre Ierusalimul ceresc, pentru a întâlni în sfârșit fața Tatălui și a revedea fața Fiului său Isus”. Vă oferim discursul Papei Francisc după traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu, publicată pe ITRC.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua! Sărbătoare frumoasă de Adormirea Maicii Domnului!

Pagina evanghelică (Luca 1,39-56) din sărbătoarea de astăzi a Ridicării la cer al Mariei descrie întâlnirea dintre Maria și verișoara Elisabeta, subliniind că „Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda” (v. 39). În acele zile, Maria alerga spre o mică cetate de lângă Ierusalim pentru a o întâlni pe Elisabeta. Astăzi, în schimb, o contemplăm în drumul său spre Ierusalimul ceresc, pentru a întâlni în sfârșit fața Tatălui și a revedea fața Fiului său Isus. De atâtea ori în viața sa pământească a parcurs zone muntoase, până la ultima etapă dureroasă a Calvarului, asociată la misterul pătimirii lui Cristos. Astăzi o vedem ajungând la muntele lui Dumnezeu, „îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele” – așa cum spune cartea Apocalipsului (12,1) – și o vedem trecând pragul patriei cerești.

A fost prima care a crezut în Fiul lui Dumnezeu și este prima primită în cer cu sufletul și trupul. Prima care l-a primit și l-a luat în brațe pe Isus când încă era copil și prima care este primită de brațele Sale pentru a fi introdusă în Împărăția veșnică a Tatălui. Maria, tânără umilă și simplă dintr-un sat pierdut în periferia Imperiului Roman, tocmai pentru că a primit și a trăit Evanghelia, este admisă de Dumnezeu să stea pentru veșnicie alături de tronul Fiului. Așa îi dă jos Domnul de pe tronuri pe cei puternici și îi înalță pe cei smeriți (cf. Luca 1,52).

Ridicarea la cer a Mariei este un mare mister care se referă la fiecare dintre noi, se referă la viitorul nostru. De fapt, Maria ne precedă pe drumul pe care au pornit cei care, prin Botez, și-au legat viața de Isus, așa cum Maria și-a legat de El propria viață. Sărbătoarea de astăzi ne face să privim la cer, prevestește „cerurile noi și pământul nou”, cu victoria lui Cristos înviat asupra morții și înfrângerea definitivă a celui rău. De aceea, tresăltarea slujitoarei umile din Galileea, exprimată în cântarea Magnificat, devine cântarea întregii omeniri, care se bucură văzându-l pe Domnul aplecat asupra tuturor bărbaților și a tuturor femeilor, creaturi umile, și asumându-i cu sine în cer.

Domnul se apleacă asupra celor umili, pentru a ridica, așa cum proclamă cântarea Magnificat. Această cântare a Mariei ne face să ne gândim și la atâtea situații dureroase actuale, îndeosebi la femeile doborâte de povara vieții și de drama violenței, la femeile sclave ale prepotenței celor puternici, la copilele constrânse la munci inumane, la femeile obligate să capituleze cu trupul și cu spiritul în fața lăcomiei bărbaților. Fie ca să poată veni cât mai curând pentru ele începutul unei vieți de pace, de dreptate, de iubire, în așteptarea zilei în care în sfârșit se vor simți prinse de mâini care nu le umilesc, ci cu duioșie le ridică și le conduc pe drumul vieții, până la cer. Maria, o tânără, o femeie care a suferit mult în viața sa, ne face să ne gândim la aceste femei care suferă atât de mult. Să îi cerem Domnului ca El însuși să le conducă de mână și să le ducă pe drumul vieții, eliberându-le de aceste sclavii.

Și acum să ne adresăm cu încredere Mariei, dulce Regină a cerului, și să-i cerem: „Dă-ne zile de pace, veghează asupra drumului nostru, fă ca să-l vedem pe Fiul tău, pline de bucuria cerului” (Imn la Vespere II).

După rugăciunea Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Reginei păcii, pe care o contemplăm astăzi în gloria cerească, doresc să îi încredințez încă o dată neliniștile și durerile populațiilor care în atâtea părți ale lumii sunt victime nevinovate ale conflictelor persistente. Gândul meu se îndreaptă spre locuitorii din Kivu de Nord, în Republica Democratică din Congo, recent loviți de noi masacre care de atâta timp sunt săvârșite în tăcere rușinoasă, fără a atrage nici măcar atenția noastră. Aceste victime se numără, din păcate, între atâția nevinovați care nu au influență asupra opiniei mondiale. Să dobândească Maria pentru toți sentimente de compasiune, de înțelegere și de dorință de înțelegere!

Vă salut pe voi toți, romani și pelerini care proveniți din diferite țări! Îndeosebi, salut tinerii din Villadose, credincioșii din Credaro și cei din Crosara. Urez o sărbătoare frumoasă a Ridicări la cer a Mariei vouă tuturor celor prezenți aici și celor care se află în diferitele locuri de concediu, precum și celor care nu au putut să plece în vacanță, în special bolnavilor, persoanelor singure și celor care asigură în aceste zile de sărbătoare servicii indispensabile pentru comunitate. Vă mulțumesc că ați venit și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

Sursa: ITRC.ro