PS Alexandru: pastorala de Crăciun (fragmente)
18.12.2007, Lugoj (Catholica) - În fiecare an Sărbătoarea Crăciunului ne face să retrăim bucuria venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu. Această bucurie a început la Betleem. În noaptea întunecată a istoriei omenirii, în urmă cu 2000 de ani, când un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea păstorilor care-şi păzeau turma, spunându-le: „Nu vă temeţi; căci iată vă vestesc bucurie mare care va fi la tot poporul: Vi s-a născut astăzi Mântuitor care este Cristos Domnul”.
[…] Copiii ştiu să se bucure cel mai mult de naşterea Celui mai mare prieten al lor şi mulţi ar putea chiar învăţa de la ei lucruri de neînţeles. Se bucură îndeosebi cei săraci, întrucât Cel mai bogat a îmbrăcat haina lor sărăcăcioasă. S-a născut unul dintre ai lor, care-i strânge în jurul leagănului Său învăţându-i cum pot fi cei mai bogaţi în mijlocul celor mai mari lipsuri. Cei bogaţi învaţă din Sărbătoarea Crăciunului privind la Isus, cum se trăieşte sărac în mijlocul averii, dezlipindu-ţi sufletul de ea şi ajutându-i pe cei săraci. Să cerem Mântuitorului nostru, în ziua Naşterii Sale, „lumina cea adevărată care… luminează pe tot omul”, pentru a înlătura întunericul din inimile noastre. Să-L adorăm, aşadar, pe Pruncul Isus din ieslea din Betleem, prezent pe altarele noastre în Taina Sfintei Euharistii, oferindu-i dragostea şi credinţa noastră în semn de omagiu şi de mulţumire. Să-i cerem lui Isus Cristos harul de a putea da mărturie despre Lumina cea adevărată. Prin Taina Sfântului Botez, toţi am devenit creştini, iar misiunea fiecărui creştin este de a da mărturie despre Cristos, Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume.Sărbătoarea Crăciunului trebuie să ne dea curaj să nu ne mai temem a ne mărturisi credinţa în Cristos. Să ne aducem aminte de cuvintele Evangheliei după Ioan: „Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu”. A fi creştini adevăraţi înseamnă a primi adevăratul mesaj al Sărbătorii Naşterii Mântuitorului, adică a primi şi a dărui iubirea. Înseamnă a ne angaja să construim o civilizaţie nouă, civilizaţia iubirii, care să transforme societatea în bine. Dacă vrem să reînnoim societatea, trebuie să învăţăm să devenim şi noi magi, să învăţăm să dăruim cu bucurie, nu doar ceva din bunurile noastre materiale, ci în mod special iubire, solidaritate, cuvinte bune, prietenie şi rugăciune. Trebuie să învăţăm să parcurgem drumul făcut de magi spre Cristos, fiecare dintre noi fiind călăuzit de steaua conştiinţei; să învăţăm să dăruim cu inimă largă, cu generozitate, pentru că numai aşa ne putem îmbogăţi în Domnul. (Textul integral al scrisorii pastorale a fost publicat la secţiunea Documente a sitului Catholica.ro)
