Papa Francisc: Prefață la o carte dedicată Patriarhului ecumenic
12.10.2016, Vatican (Catholica) - „Am găsit o profundă sensibilitate spirituală în Patriarhul Bartolomeu față de condiția dureroasă a umanității actuale, atât de profund rănită de violențe de nespus, de nedreptate și discriminare. Amândoi suntem foarte tulburați de acel păcat grav împotriva lui Dumnezeu, care pare să crească din zi în zi, care este globalizarea indiferenței în fața ciopârțirii imaginii lui Dumnezeu în om. Este convingerea noastră că suntem chemați să lucrăm pentru construirea unei noi civilizații a iubirii și a solidarității. Amândoi suntem conștienți că glasurile fraților noștri și ale surorilor noastre, acum la momentul de extremă neliniște, ne obligă să continuăm mai rapid pe drumul reconcilierii și al comuniunii dintre catolici și ortodocși, în așa fel încât să poată proclama în manieră credibilă Evanghelia păcii care vine de la Cristos.”
Aceste cuvinte îi aparțin Papei Francisc, făcând parte din prefața semnată la cartea „Bartholomew, Apostle and Visionary” (Bartolomeu, Apostol și Vizionar), apărută recent în Statele Unite ale Americii, la a douăzeci și cincea aniversare a alegerii Patriarhului în scaunul de Constantinopol. „Prima mea întâlnire cu iubitul meu frate Bartolomeu a avut loc chiar în ziua în care am început slujirea mea papală, când m-a onorat cu prezența sa la Roma”, relatează Sfântul Părinte în prefață. „Am simțit că întâlneam un om care merge în credință, care în persoana sa și în modurile sale exprimă toată experiența umană și spirituală profundă a tradiției ortodoxe. Cu acea ocazie ne-am îmbrățișat cu afect sincer și înțelegere reciprocă.”
„Biserica din Roma și Biserica din Constantinopol sunt unite de o legătură profundă și antică pe care nici măcar secole de tăcere și de neînțelegeri nu au reușit să o frângă. Această legătură este exemplificată de relația dintre cei cărora tradiția le atribuie întemeierea respectivelor noastre Biserici, adică Sfinții apostoli Petru și Andrei, doi frați de sânge, dar mai ales doi discipoli ai Domnului Isus, care împreună au crezut în El, l-au urmat și la sfârșit au împărtășit destinul Său pe cruce, în speranța unică și identică de a sluji venirea împărăției Sale. […] Suntem uniți în mod fundamental și în angajarea noastră comună de a face să crească ulterior conștiința persoanelor și a societății în general cu privire la chestiunea salvgardării creației, scenariul cosmic în care milostivirea infinită a lui Dumnezeu – dăruită, refuzată și refăcută – este manifestată și glorificată în fiecare moment. Sunt profund recunoscător pentru conducerea Patriarhului ecumenic în acest domeniu și pentru reflecțiile sale despre această chestiune, din care am învățat și continui să învăț mult.”
Papa își încheie astfel prefața, semnată în original pe 4 aprilie a.c.: „Pentru aceste multiple motive sunt foarte bucuros că a douăzeci și cincea aniversare a alegerii prietenului și fratelui meu Bartolomeu ca Patriarh al anticului și gloriosului scaun de Constantinopol este celebrat de așa de multe persoane care aduc mulțumire Domnului pentru viața sa și slujirea sa. Consider un har și un privilegiu a merge împreună cu Patriarhul Bartolomeu în speranța de a-l sluji pe unicul nostru Domn Isus Cristos, bazându-ne nu pe forțele noastre slabe, ci pe fidelitatea lui Dumnezeu, și susținuți de mijlocirea fraților sfinți, apostolii Andrei și Petru. Cu această certitudine și în amintirea constantă în rugăciune exprim Sanctității Sale Patriarhul Bartolomeu urările mele cordiale și fraterne pentru o viață lungă în iubirea și în mângâierea Dumnezeului unul și întreit.”
