Papa Francisc: De unde vin vocațiile? Din întâlnirea cu Dumnezeu
22.10.2016, Vatican (Catholica) - Când vine vorba de promovarea vocațiilor în Biserică, a spus Papa Francisc, totul pornește de la întâlnirea cu Dumnezeu. Slujirea pastorală în acest sens trebuie să se concentreze pe ascultarea tinerilor și pe a fi acolo pentru a răspunde întrebărilor lor. Indicând spre motoul întâlnirii, „Miserando atque eligendo”, care este și motoul său, Papa a spus: „Am ales acest moto amintindu-mi de anii tinereții în care am simțit puternică chemarea Domnului: nu a avut loc ca urmare a unei conferințe sau datorită unei teorii frumoase, ci pentru că am experimentat privirea milostivă a lui Isus asupra mea”.
Și a continuat: „Este frumos că ați venit aici, din multe părți ale lumii, să reflectați asupra acestei teme, dar, vă rog, să nu se termine totul cu o întâlnire frumoasă! Pastorația vocațională înseamnă a învăța stilul lui Isus, care trece prin locurile vieții zilnice, se oprește fără grabă și, privindu-i pe frați cu milostivire, îi conduce la întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl.” A subliniat că „pastorația vocațională este o întâlnire cu Domnul! Când îl primim pe Cristos trăim o întâlnire decisivă, care face lumină asupra existenței noastre, ne scoate afară din neliniștea lumii noastre mici și ne face să devenim discipoli îndrăgostiți ai Învățătorului.”
Sfântul Părinte a adresat vineri aceste cuvinte participanților la conferința organizată în 19-21 octombrie, pe tema pastorației vocaționale, de Congregația pentru Cler a Vaticanului. Amintim că pe 6 octombrie s-a anunțat tema următorului Sinod al Episcopilor, din 2018: „Tinerii, credința și discernământul vocațional”. Discursul Papei către participanții la conferință a inclus deci subiecte care se vor regăsi și în viitorul Sinod. Astfel a amintit chemarea lui Matei de către Isus: „mai întâi iese din nou ca să predice, apoi îl vede pe Levi așezat la postul lui de vamă și, în sfârșit, îl cheamă. Putem să ne oprim asupra acestor trei verbe, care indică dinamismul oricărei pastorații vocaționale: a ieși, a vedea, a chema.”
Legat de „a ieși”, Papa a spus că pastorația vocațională are nevoie de „o Biserică în mișcare, capabilă să lărgească propriile granițe, măsurându-le nu după îngustimea calculelor umane sau după frica de a greși, ci după măsura largă a inimii milostive a lui Dumnezeu. Nu poate să existe un semănat rodnic de vocații dacă rămânem pur și simplu închiși în criteriul pastoral comod al lui «mereu s-a făcut așa», fără a fi îndrăzneți și creativi în această misiune de a regândi obiectivele, structurile, stilul și metodele evanghelizatoare din propriile comunități. Trebuie să învățăm să ieșim din rigiditățile noastre care ne fac incapabili să comunicăm bucuria Evangheliei, din formulele standardizate care adesea rezultă că sunt anacronice, din analizele preconcepute care închid viața persoanelor în scheme reci. A ieși din toate acestea.”
A trecut apoi la „a vedea”. „Astăzi, din păcate, graba și viteza stimulilor la care suntem supuși nu lasă întotdeauna spațiu acelei tăceri interioare în care răsună chemarea Domnului. Uneori, este posibil să existe acest risc și în comunitățile noastre: păstori și lucrători pastorali cuprinși de grabă, excesiv de preocupați de lucrurile care trebuie făcute, care riscă să cadă într-un activism organizator gol, fără a reuși să se oprească pentru a întâlni persoanele.” Papa a descris păstorul ideal: „atent, nu grăbit, capabil să se oprească și să citească în profunzime, să intre în viața celuilalt fără a-l face să se simtă vreodată nici amenințat nici judecat. Privirea păstorului este capabilă să provoace uimire pentru Evanghelie, să trezească din ațipeala în care cultura consumismului și a superficialității ne cufundă și să provoace întrebări autentice despre fericire, mai ales în tineri. Este o privire de discernământ, care însoțește persoanele, fără a lua în stăpânire conștiința lor, fără a pretinde să controleze harul lui Dumnezeu.”
În fine, despre „a chema” Pontiful a spus că „este verbul tipic al vocației creștine”. A făcut referire la pasajul evanghelic cu Matei/Levi: „Adresându-se lui Matei, se limitează să spună: ‘Urmează-mă!’ În acest mod, trezește în el fascinația de a descoperi o nouă țintă, deschizând viața sa spre un ‘loc’ care merge dincolo de biroul său mic unde era așezat. Dorința lui Isus este de a pune persoanele în mișcare, de a le zgâlțâi dintr-un sedentarism letal, de a elimina iluzia că se poate trăi fericit rămânând așezați comod între propriile siguranțe.” Și a subliniat că această dorință de căutare, care se află adesea în cei mai mulți tineri, este „comoara pe care Domnul o pune în mâinile noastre și pe care trebuie să o îngrijim, să o cultivăm și să o facem să odrăslească”.
La final s-a adresat preoților și Episcopilor: „perseverați în a ieși, în a semăna Cuvântul, cu priviri de milostivire. Acțiunii voastre pastorale, discernământului vostru și rugăciunii voastre este încredințată pastorația vocațională. Aveți grijă să o promovați adoptând metodele posibile, exercitând arta discernământului și dând impuls, prin evanghelizare, temei vocațiilor la preoție și la viața consacrată. Nu vă fie frică să vestiți Evanghelia, să întâlniți, să orientați viața tinerilor. Și nu fiți timizi în a le propune calea vieții sacerdotale, arătând, înainte de toate cu mărturia voastră bucuroasă, că este frumos a-l urma pe Domnul și a-i dărui Lui viața pentru totdeauna.”
Legături
Imagini
