Papa Francisc: Fără înviere, creștinismul ar fi o filosofie
06.11.2016, Vatican (Catholica) - La întâlnirea de astăzi cu pelerinii strânși în Piața San Pietro, pentru tradiționala rugăciune „Îngerul Domnului” de la mijlocul zilei, Sfântul Părinte a comentat pericopa evanghelică a zilei, în care Isus este înfruntat de saduceii care nu credeau în înviere. Redăm alocuțiunea Papei după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
La puține zile de distanță de solemnitatea Tuturor Sfinților și de Comemorarea credincioșilor răposați, liturgia din această duminică ne invită iarăși să reflectăm asupra misterului învierii morților. Evanghelia (cf. Lc 20,27-38) îl prezintă pe Isus în confruntare cu unii saducei, care nu credeau în înviere și concepeau raportul cu Dumnezeu numai în dimensiunea vieții pământești. Deci, pentru a ridiculiza învierea și a-l pune în dificultate pe Isus, îi prezintă un caz paradoxal și absurd: o femeie care a avut șapte soți, toți frați între ei, care unul după altul au murit. Și iată atunci întrebarea malițioasă adresată lui Isus: femeia aceea, la înviere, a cui soție va fi (v. 33)?
Isus nu cade în capcană și reafirmă adevărul învierii, explicând că existența după moarte va fi diferită de cea de pe pământ. El îi face pe interlocutorii Săi să înțeleagă că nu este posibil să se aplice categoriile din această lume la realitățile care merg dincolo și sunt mai mari decât ceea ce vedem în această viață. De fapt spune: „Fiii lumii acesteia se însoară și se mărită; însă cei considerați vrednici să dobândească lumea cealaltă și învierea din morți nu se vor însura și nici nu se vor mărita” (v. 34-35). Cu aceste cuvinte, Isus vrea să explice că în această lume trăim din realități provizorii, care se termină; în schimb în lumea de dincolo, după înviere, nu vom mai avea moartea ca orizont și vom trăi totul, chiar și legăturile umane, în dimensiunea lui Dumnezeu, în manieră transfigurată. Și căsătoria, semn și instrument al iubirii lui Dumnezeu în această lume, va străluci transformată în lumină deplină în comuniunea glorioasă a sfinților din paradis.
„Fiii cerului și ai învierii” nu sunt puțini privilegiați, ci sunt toți bărbații și toate femeile, pentru că mântuirea adusă de Isus este pentru fiecare dintre noi. Și viața celor înviați va fi asemenea cu aceea a îngerilor (cf. v. 36), adică în întregime cufundată în lumina lui Dumnezeu, în întregime dedicată laudei Sale, într-o veșnicie plină de bucurie și de pace. Dar atenție! Învierea nu este numai faptul de a învia după moarte, ci este un nou gen de viață pe care deja îl experimentăm în prezent; este victoria asupra nimicului pe care deja putem să o pregustăm. Învierea este fundamentul credinței și speranței creștine! Dacă nu ar exista referința la paradis și la viața veșnică, creștinismul s-ar reduce la o etică, la o filozofie a vieții. În schimb mesajul credinței creștine vine din cer, este revelat de Dumnezeu și merge dincolo de această lume. A crede în înviere este esențial, pentru ca fiecare act de iubire creștină să nu fie efemer și scop în sine, ci să devină o sămânță destinată să încolțească în grădina lui Dumnezeu și să aducă roade de viață veșnică.
Fecioara Maria, regina cerului și a pământului, să ne întărească în speranța învierii și să ne ajute să face să rodească în fapte bune cuvântul Fiului său semănat în inimile noastre.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Cu ocazia acestui Jubileu al deținuților aș vrea să adresez un apel în favoarea îmbunătățirii condițiilor de viață din închisorile din toată lumea, pentru ca să fie respectată pe deplin demnitatea umană a deținuților. Apoi doresc să reafirm importanța la a reflecta asupra necesității unei justiții penale care să nu fie exclusiv punitivă, ci deschisă la speranța și la perspectiva de a-l reintroduce pe cel vinovat în societate. În mod special, supun considerației autorităților civile competente din fiecare țară posibilitatea de a face, în acest An Sfânt al Milostivirii, un act de clemență față de acei deținuți care vor fi considerați capabili să beneficieze de această măsură.
În urmă cu două zile a intrat în vigoare Acordul de la Paris despre clima planetei. Acest important pas înainte demonstrează că omenirea are capacitatea de a colabora pentru salvgardarea creației (cf. Laudato si’, 13), pentru a pune economia în slujba persoanelor și pentru a construi pacea și dreptatea. Apoi, mâine va începe la Marrakech, în Maroc, noua sesiune a Conferinței despre climă, menită, printre altele, pentru punerea în practică a acestui Acord. Doresc ca tot acest proces să fie călăuzit de conștiința responsabilității noastre față de îngrijirea casei comune.
Ieri la Scutari, în Albania, au fost proclamați fericiți treizeci și opt de martiri: doi Episcopi, numeroși preoți și călugări, un seminarist și câțiva laici, victime ale persecuției foarte dure a regimului ateu care a dominat îndelung în acea țară în secolul trecut. Ei au preferat să îndure închisoarea, torturile și în sfârșit moartea, numai să rămână fideli față de Cristos și față de Biserică. Exemplul lor să ne ajute să găsim în Domnul forța care susține în momentele de dificultate și care inspiră atitudini de bunătate, de iertare și de pace.
Vă salut pe voi toți pelerini, veniți din diferite țări: familiile, grupurile parohiale, asociațiile. Îndeosebi salut credincioșii din Sydney și din San Sebastián de los Reyes, Centro Académico Romano Función și comunitatea catolică venezueleană din Italia; precum și grupurile din Adria-Rovigo, Mendrisio, Roccadaspide, Nova Siri, Pomigliano D’Arco și Picerno. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
Imagini
