Papa Francisc: Smerenia creștină nu este teatrală, este virtutea celor mici
29.11.2016, Vatican (Catholica) - Celor mici, nu celor înțelepți și învățați, le descoperă Domnul misterul mântuirii, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața zilei de marți, 29 noiembrie 2016, pornind de la lecturile biblice ale zilei (Isaia 11,1-10 și Luca 10,21-24). Pontiful a vorbit pe larg despre virtutea celor mici, frica de Domnul, care nu înseamnă teamă și spaimă, ci smerenie. Referindu-se la pagina Evangheliei, Papa a scos în evidență faptul că Isus îl preamărește pe Tatăl, Domn al cerului și al pământului, pentru că le-a descoperit celor mici misterele mântuirii, misterul care îl privește pe El însuși. Aceasta arată preferința lui Dumnezeu față de cei care au capacitatea de a înțelege misterele dumnezeiești: nu cei înțelepți și învățați, ci inima celor mici, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Prima lectură a zilei, a observat mai departe Papa Francisc, este plină de mici detalii și merge pe aceeași cale. Profetul Isaia, într-adevăr, vorbește de o mlădiță firavă care va crește din trunchiul lui Iese, nu de o armată care va aduce eliberarea. Cei mici sunt, în realitate, protagoniștii Nașterii Domnului: „La sărbătoarea Nașterii Domnului vom vedea micimea acestor realități: un copil, un staul, o mamă, un tată. Realități mici. Inimi mari, dar atitudine tipică celor mici. Asupra acestei mlădițe se va odihni Duhul Domnului, Duhul Sfânt, iar această mlădiță firavă va avea virtutea celor mici, frica de Domnul. Va începe în frica de Domnul. Frica de Domnul nu înseamnă teamă. Înseamnă a da viață poruncii pe care Dumnezeu i-a dat-o părintelui nostru Abraham: ‘umblă în prezența Mea și fii fără prihană!’ (Geneză 17,1). Smerit. Frica de Domnul este smerenie”.
Numai cei mici sunt capabili să înțeleagă pe deplin simțul smereniei, simțul fricii de Domnul, pentru că umblă înaintea Domnului, ocrotiți și păziți, simt că Domnul le dă puterea de a merge înainte. Aceasta este adevărata smerenie: „A trăi smerenia, umilința creștină, înseamnă a avea frica de Domnul care, o spun din nou, nu este teama ci: ‘Tu ești Dumnezeu, eu sunt un om; eu merg înainte în acest fel, cu micile lucruri ale vieții, dar umblând în prezența Ta și căutând să fiu fără prihană”. Smerenia este virtutea celor mici, adevărata smerenie, nu smerenia care este puțin teatrală. Aceasta din urmă este smerenia celui care spune: eu sunt smerit, dar sunt mândru că sunt astfel. Aceasta nu este adevărata smerenie. Smerenia celui mic este cea care umblă în prezența Domnului, nu vorbește de rău pe alții, caută numai să slujească, se simte cel mai mic, și așa mai departe. Aici este forța ei”.
”Smerită, foarte smerită este și tânăra spre care Dumnezeu își îndreaptă privirea pentru a-l trimite pe Fiul Său” și care apoi merge la verișoara ei, Elisabeta, fără să spună ceea ce s-a întâmplat. Aceasta este smerenia: a umbla în prezența Domnului, fericiți, bucuroși de privirea Lui, bucuroși pentru că sunt smeriți, după cum spune Isus în Evanghelia Sfintei Liturghii din această zi. „Văzându-l pe Isus care tresaltă de bucurie pentru că Dumnezeu descoperă celor mici misterele Sale”, a spus Pontiful, „putem cere pentru noi toți harul smereniei, harul fricii de Dumnezeu, harul de a umbla în prezența Sa căutând să fim fără prihană. Cu această smerenie, putem fi vigilenți în rugăciune, generoși în caritatea fraternă și bucuroși în a-l preamări pe Dumnezeu.”

