Pr. Kolvenbach a întrupat profilul voit de Sf. Ignațiu pentru superiorul Societății
06.12.2016, Roma (Catholica) - În seara zilei de vineri, 2 decembrie 2016, în cadrul unei celebrări liturgice, prepozitul general al iezuiților, pr. Arturo Sosa, în Chiesa del Gesu, din Roma, a rostit o predică în amintirea pr. Peter-Hans Kolvenbach. Pr. Sosa a amintit figura călugărului și în cursul unui interviu dat pentru săptămânalul catolic „America”. Pr. Kolvenbach, a spus pr. Sosa, trebuie amintit pentru deschiderea sa la dialog și sensibilitatea sa „în perioade dificile”. Pr. Sosa a vorbit desigur și despre Papa Francisc, „fiu al Bisericii și al unei Biserici vii”. Pontiful „practică foarte bine spiritualitatea ignațiană”, se vede aceasta când vorbește despre „discernământ, mângâiere, dezolare și reconciliere”. Este „o persoană angajată să realizeze viziunea Bisericii proprie Conciliului Vatican II: sinodalitatea și coresponsabilitatea”.
„Pr. Kolvenbach, om care și-a pus toată speranța în Domnul, ne-a reunit din nou în această biserică a lui Isus. Dorim să îi mulțumim împreună Domnului pentru darul persoanei pr. Peter-Hans Kolvenbach oferit lumii, Bisericii și Societății lui Isus. Deja am făcut aceasta în inimile noastre și în comunitățile noastre, dar dorim să o facem și împreună în locul unde se odihnesc Sf. Ignațiu, Pedro Arrupe și alți oameni care și-au pus, și ei, speranța lor numai în mâinile Domnului. Pr. Kolvenbach ne-a reunit deja pe mulți și la Beirut. În jurul sicriului său am trăit o veghe de rugăciune în noaptea de 29 noiembrie… Tot la Beirut, la Liturghia înmormântării (30 noiembrie), am fost foarte mulți ca să mărturisim admirație, afecțiune și recunoștință față de el. Reprezentanți ai diferitor Biserici, ai statului libanez, rude, călugări și mulți iezuiți am umplut biserica Notre Dame a colegiului nostru din Jhamour.”
În predica publicată pe Ercis.ro, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu, pr. Sosa l-a numit pe pr. Kolvenbach om al speranței, deoarece „a avut marea îndrăzneală apostolică în a aprofunda angajarea Societății lui Isus în căutarea păcii în lume. Pus în fruntea trupului Societății lui Isus în 1983, într-un moment foarte complex al istoriei sale, a avut o grijă atentă, discretă și milostivă față de viața și misiunea ei până când, după 25 de ani, în 2008, a lăsat funcția sa. El a întrupat profilul voit de Sf. Ignațiu pentru superiorul general al Societății: unire și familiaritate cu Dumnezeu în rugăciune, pentru a face părtaș tot trupul de darurile Duhului Sfânt; caritabil cu toți; liber interior pentru a discerne mai bine alegerile de făcut într-o lume care se schimbă rapid, cu fidelitate creativă față de Biserică.”
„Sub conducerea pr. Kolvenbach, Societatea a pregătit cea de-a treizeci și treia sa congregație generală. În ea s-a confirmat misiunea de a sluji credința și de a promova dreptatea, și am devenit mai hotărât conștienți și de necesitatea de a ne deschide la dialogul cu culturile și de a participa activ la dialogul interreligios. O altă convingere foarte puternică a venit de la conducerea pr. Kolvenbach și de la discernământul făcut la a treizeci și treia congregație generală: misiunea Societății lui Isus este împărtășită de mulți alții în Biserică și ne unește cu multe persoane angajate în construirea păcii ca rod al dreptății. Deci înțelegem Societatea lui Isus ca un trup care colaborează cu alții în construirea unei lumi în pace și în a anunța vestea bună a mântuirii.”
„Pr. Kolvenbach a iubit profund Societatea lui Isus și ne-a învățat să o iubim ca drum spre Dumnezeu, în slujirea Bisericii lui Isus Cristos, sub Pontiful Roman. Pr. Kolvenbach a cunoscut în profunzime Societatea lui Isus cu punctele sale de putere și slăbiciunile sale. Cunoașterea sa l-a făcut să mărească încrederea sa în acel Dumnezeu care a inspirat-o și care este unicul care o va putea susține cu milostivirea și harul Său. Noi toți avem atâtea amintiri de la pr. Kolvenbach. Imaginea sa ne este așa de familiară încât am putea petrece toată noaptea să ne amintim momente trăite alături de el. A-l comemora pe pr. Kolvenbach înseamnă a comemora un însoțitor al lui Isus, un confrate vecin, un părinte care a generat viață în noi, un credincios plin de speranță angajat în vestirea Evangheliei și în construirea păcii, un om drept.”
