Papa Francisc: Sinceritate, curaj, rugăciune și smerenie – trăsăturile predicatorului
14.02.2017, Vatican (Catholica) - Curaj, rugăciune și smerenie: acestea sunt trăsăturile care deosebesc marii vestitori ai Evangheliei care au ajutat la creșterea Bisericii în lume, care au contribuit la opera sa misionară. Despre caracterul misionar al Bisericii a vorbit Papa Francisc la Sfânta Liturghie de marți, 14 februarie 2017, celebrată în capela Casei Santa Marta din Vatican, în sărbătoarea Sfinților Chiril, călugăr, și Metodiu, Episcop, patroni ai Europei, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican. Este nevoie de „semănători ai Cuvântului”, „de misionari, de adevărați vestitori ai Evangheliei” pentru formarea poporului lui Dumnezeu, așa cum au fost Sfinții Chiril și Metodiu, „apostoli curajoși”, frați neînfricați și mărturisitori ai lui Dumnezeu care „au făcut mai puternică Europa”, continent ce îi are ca sfinți patroni.
Pornind de la această reflecție și inspirându-se totodată din prima lectură luată din Faptele Apostolilor, capitolul 13, Pontiful a pus în evidență cele trei caracteristici ale personalității unui „trimis” care proclamă Cuvântul lui Dumnezeu, precum Paul și Barnaba, care predicau iudeilor „cu îndrăzneală”. Prima trăsătură pe care Papa Francisc o pune în lumină a fost franchețea, care include „forță și curaj”. „Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi răspândit ca o propunere, [întrebând] `îți place?` sau ca pe o `idee filosofică și morală bună`, [spunând] `ai putea trăi astfel`. Nu, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este altceva. Este necesar să fie propus cu franchețe, cu forță, pentru a pătrunde `până la oase`, cum spune Sfântul Paul.”
„Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie vestit cu franchețe, cu această forță, cu mult curaj. Persoana care nu are curaj, curaj spiritual, curaj în inimă, care nu este îndrăgostită de Isus – căci curajul vine din iubirea față de Isus – va spune ceva interesant, ceva moral, ceva care va aduce bine, un bine filantropic, dar nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Un astfel de cuvânt este incapabil să formeze poporul lui Dumnezeu. Doar Cuvântul lui Dumnezeu, proclamat cu sinceritate și curaj, este în măsură să formeze poporul lui Dumnezeu.” Pentru a ilustra celelalte două trăsături caracteristice vestitorului Cuvântului lui Dumnezeu, Pontiful s-a inspirat din Evanghelia zilei, după Sfântul Luca, capitolul 10, scoțând în evidență curajul și rugăciunea.
„Cuvântul lui Dumnezeu trebuie proclamat cu spirit de rugăciune. Întotdeauna. Fără rugăciune, vei putea face o frumoasă conferință, o frumoasă și o bună lecție, însă nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Este nevoie de rugăciune pentru ca Domnul să însoțească semănarea Cuvântului, pentru ca Domnul să ude sămânța astfel încât să încolțească. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie proclamat cu rugăciune, cu rugăciunea celui care vestește Cuvântul lui Dumnezeu.”
Evanghelia indică și o altă trăsătură interesantă, în contextul în care Domnul îi trimite pe discipoli ca pe miei în mijlocul lupilor: smerenia. „Adevăratul predicator este acela care știe că este slab, știe că nu se poate apăra nici chiar de el însuși”, a spus Pontiful, evidențiind că Domnul îl ajută pe cel care merge asemenea unui miel în mijlocul lupilor și nu pe acela care merge ca un lup în mijlocul lupilor, care „începe să se umfle de vanitate”. Pontiful a atras atenția asupra pericolului de a sfârși rău atunci când un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu se simte sigur de el și nu asemenea unui miel în mijlocul lupilor.
