Papa către anglicani: Smerenia, prim pas spre unitate
27.02.2017, Roma (Catholica) - În timpul vizitei făcute duminică în parohia anglicană Toți Sfinții din Roma, Papa Francisc și-a exprimat recunoștința pentru bunele relații dintre catolici și anglicani, spunând că pe calea spre comuniunea deplină, smerenia trebuie să fie punctul de plecare. Smerenia „nu este doar o virtute frumoasă, ci și o problemă de identitate”, a spus Pontiful pe 26 februarie. A subliniat că în evanghelizarea creștinilor din Corint, Sf. Paul a avut de înfruntat faptul că relațiile cu comunitatea nu erau mereu bune. Dar în fața întrebării cum să își continue misiunea în ciuda tensiunilor „de unde începe? De la umilință.”
„Paul se înțelege pe sine ca un slujitor, care nu se vestește pe sine însuși, ci pe Cristos Isus Domnul. Și îndeplinește această slujire conform milostivirii care i-a fost acordată; nu pe baza bravurii sale și bazându-se pe forțele sale, ci în încrederea că Dumnezeu îl privește și susține cu milostivire slăbiciunea sa. A deveni smeriți înseamnă a ne descentra, a ieși din centru, a recunoaște că avem nevoie de Dumnezeu, cerșetori ai milostivirii: este punctul de plecare pentru ca Dumnezeu să fie cel care acționează.” Papa l-a citat apoi pe un fost președinte al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, care a descris evanghelizarea creștină ca „un cerșetor care îi spune unui alt cerșetor unde să găsească pâinea”. „Cred că Sfântul Paul l-ar fi aprobat. El se simțea săturat de milostivire și prioritatea sa era să împărtășească altora pâinea sa: bucuria de a fi iubiți de Domnul și de a-l iubi.”
Sfântul Părinte s-a adresat unui auditoriu compus din credincioși catolici și anglicani, în cadrul vizitei făcute la parohia anglicană din Roma – a fost prima oară când un Pontif Roman a călcat într-o parohie anglicană de pe teritoriul Diecezei sale de Roma. Vizita a avut loc în contextul aniversării a 200 de ani de la fondarea comunității anglicane în inima Cetății Eterne. La sosire, Papa a fost salutat de pastorul comunității, rev. Jonathan Boardman, și de Rev. Robert Innes, Episcop pentru Europa al Bisericii Anglicane. În salutul său, prelatul i-a mulțumit pentru „conducerea globală și pentru inspirația specială oferită nouă, celor din Comuniunea Anglicană”, în special când vine vorba de teme precum săracii, migranții, refugiații și traficul uman.
Sfântul Părinte a ținut la rândul său un discurs în care a spus că lucrurile s-au schimbat mult în Roma și în toată lumea de la fondarea de acum 200 de ani. „În cursul acestor două secole multe s-au schimbat și între anglicani și catolici, care în trecut se priveau cu suspiciune și ostilitate; astăzi, mulțumire fie lui Dumnezeu, ne recunoaștem așa cum suntem cu adevărat: frați și surori în Cristos, prin botezul nostru comun. Ca prieteni și pelerini dorim să mergem împreună, să îl urmăm împreună pe Domnul nostru Isus Cristos.” Indicând spre icoana cu Isus pe care a fost chemat să o binecuvânteze, a spus că, din ea, Fiul lui Dumnezeu, „privindu-ne, pare să îndrepte și spre noi o chemare, un apel: ‘Ești gata să lași ceva din trecutul tău pentru Mine? Vrei să fii mesager al iubirii Mele, al milostivirii Mele?'”
Pontiful a făcut trimitere la „una dintre imaginile sale cele mai cunoscute”: omul ca vas de lut. Și a spus: „Suntem numai vase de lut, dar păstrăm înlăuntrul nostru cea mai mare comoară din lume. […] Paul, păcătos iertat, cu umilință recunoaște că este fragil ca un vas de lut. Dar a experimentat și știe că tocmai acolo, unde mizeria umană se deschide la acțiunea milostivă a lui Dumnezeu, Domnul realizează minunății. Așa lucrează puterea neobișnuită a lui Dumnezeu.” De la Paul trebuie să învățăm că „numai recunoscându-ne slabe vase de lut, păcătoși care avem nevoie mereu de milostivire, comoara lui Dumnezeu se revarsă în noi și asupra celorlalți prin intermediul nostru. Altminteri, vom fi plini numai de comorile noastre, care putrezesc și se strică în vase aparent frumoase. Dacă recunoaștem slăbiciunea noastră și cerem iertare, atunci milostivirea vindecătoare a lui Dumnezeu va străluci înlăuntrul nostru și va fi vizibilă și în afară; ceilalți vor observa în vreun fel, prin intermediul nostru, frumusețea gentilă a feței lui Cristos.”
Revenind la dimensiunea ecumenică a evenimentului, Papa a invitat la recunoștință față de Domnul „pentru că între creștini a crescut dorința unei apropieri mai mari, care se manifestă în a ne ruga împreună și în mărturia comună a Evangheliei, mai ales prin diferite forme de slujire”. A admis că „uneori, progresul pe drumul spre comuniunea deplină poate să apară lent și nesigur, dar astăzi putem scoate încurajare din întâlnirea noastră. Pentru prima dată un Episcop de Roma vizitează comunitatea voastră. Este un har și este și o responsabilitate: responsabilitatea de a întări relațiile noastre spre lauda lui Cristos, spre slujirea Evangheliei și a acestui oraș.” Și și-a încheiat discursul cu aceste cuvinte: „Fie ca fața lui Dumnezeu să strălucească asupra voastră, asupra familiilor voastre și asupra acestei comunități!”
