Papa Francisc: Crucea, nu doar simbol al apartenenței, ci semn al iubirii lui Dumnezeu
04.04.2017, Vatican (Catholica) - Să nu purtăm crucea doar ca pe un simbol de apartenență sau un semn distinctiv al unui grup religios, ci să privim cu credință la cel Răstignit pentru a fi mântuiți și a nu muri în păcatele noastre, este îndemnul Papei Francisc din predica la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții de marți, 4 aprilie 2017, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta, din Vatican. Comentând lecturile biblice ale celebrării euharistice, Sfântul Părinte a subliniat că de trei ori Isus spune fariseilor în Evanghelia zilei (Ioan 8,21-30): „Veți muri în păcatele voastre”. Având inima închisă, nu înțelegeau misterul lui Isus, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„A muri în păcatele proprii este un lucru cu adevărat urât”, a întărit Pontiful. „Când îl veți fi înălțat pe Fiul omului”, spune Isus în Evanghelia zilei, „atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine”. Referința lui Isus aduce în atenție parcursul prin pustiu al poporului ales, despre care se vorbește la prima lectură (Numeri 21,4-9), când israeliții nu au mai suportat povara drumului și s-au îndepărtat de Domnul, cârtind împotriva lui Moise și a Domnului. Au ajuns astfel între ei șerpii care i-au mușcat și au provocat moartea. Atunci Domnul i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă și să-l ridice pe un stâlp, astfel încât oricine era mușcat și privea spre șarpe era vindecat.
Sfântul Părinte a observat că șarpele este „simbolul diavolului”, „părintele minciunii”, „părintele păcatului, cel care a făcut omenirea să păcătuiască”. Iar Isus amintește: „Când Eu voi fi înălțat, toți vor veni la Mine”. Acesta este misterul crucii, subliniază Pontiful. „Șarpele de aramă vindeca” dar „era semnul a două lucruri: semnul păcatului făcut de șarpe, al amăgirii șarpelui, al vicleniei șarpelui; dar și semnul crucii lui Cristos. Era o profeție”. Crucea nu este doar simbolul apartenenței, ci memoria lui Dumnezeu care s-a făcut păcat din iubire. Isus „s-a făcut păcat”, cum spune Sfântul Paul, și a luat asupra Sa toată murdăria omenirii, s-a lăsat înălțat pentru ca toți cei răniți de păcat să-l vadă. Și cine nu recunoaște în acel om înălțat „puterea lui Dumnezeu care s-a făcut păcat ca să ne vindece, va muri în păcatele sale”.
„Mântuirea vine numai din cruce, dar din această cruce care înseamnă Dumnezeu făcut trup. Nu există mântuire în idei, nu există mântuire în bunăvoință, în aspirația de a fi buni. Nu. Singura mântuire este în Cristos cel răstignit, pentru că numai El, asemenea șarpelui de bronz, a fost capabil să scoată tot veninul păcatului și ne-a vindecat acolo. Dar ce este crucea pentru noi? Da, este semnul creștinilor, este simbolul creștinilor. Și noi facem semnul crucii, dar nu îl facem întotdeauna bine, uneori îl facem așa și așa. Pentru că nu avem această credință față de cruce.”
„Uneori, pentru unele persoane, crucea este un semn distinctiv de apartenență. ‘Da, eu port crucea ca să se vadă că sunt creștin’. Este bine, dar nu doar ca semn distinctiv, ca și cum ar fi vorba de o echipă, de semnul distinctiv al unei echipe, ci ca memorie a Celui care s-a făcut păcat”. Sunt unii, însă, care poartă crucea ca pe o podoabă, cu pietre prețioase care să atragă privirea. „Dumnezeu i-a spus lui Moise: ‘Cine privește spre șarpe va fi vindecat’. Isus spune dușmanilor Săi: ‘Când îl veți fi înălțat pe Fiul omului, atunci veți cunoaște’. Cine nu privește spre cruce în acest fel, cu credință, va muri în păcatele sale, nu va primi mântuirea”.
Prin lecturile zilei, cu gândul deja spre comemorarea morții și învierii lui Isus, Biserica propune un dialog profund cu misterul crucii: „Astăzi Biserica ne propune un dialog cu acest mister al crucii, cu acest Dumnezeu care s-a făcut păcat din iubire pentru mine. Fiecare dintre noi poate să spună: ‘Din iubire față de mine’. Ne putem gândi: cum port eu crucea, ca pe o amintire? Când fac semnul crucii, sunt conștient de ceea ce fac? Cum port eu crucea? Doar ca pe un simbol de apartenență la un grup religios? Cum port eu crucea, ca pe un ornament, o bijuterie cu pietre prețioase sau de aur? Am învățat să o duc pe umeri, acolo unde doare? Fiecare dintre noi să privească spre cel Răstignit, să privească spre acest Dumnezeu care s-a făcut păcat pentru ca noi să nu murim în păcatele noastre, și să răspundă la întrebările pe care vi le-am sugerat”.
