Francisco și Jacinta au fost declarați oficial sfinți
13.05.2017, Fatima (Catholica) - Sâmbătă, 13 mai 2017, Papa Francisc i-a declarat oficial pe Francisco și Jacinta Marto sfinți ai Bisericii Catolice, în aplauzele a sute de mii de pelerini la Fatima, Portugalia – învățându-ne că și copiii pot deveni sfinți. Pontiful a prezidat Liturghia de canonizare a lor în cadrul pelerinajului său de două zile la Fatima, Portugalia, în 12-13 mai 2017, pentru a participa la celebrările legate de împlinirea a 100 de ani de la apariția Fecioarei la Fatima. Frate și soră, Francisco, de 11 ani, și Jacinta, de 10 ani, duceau la păscut oile familiilor lor împreună cu verișoara lor, Lucia dos Santos, pe pășunile din Fatima, când au fost martori ai aparițiilor Mariei.
„Nu puteam să nu vin aici pentru a o cinsti pe Fecioara Mamă și pentru a-i încredința pe fiii și fiicele sale”, a spus Sfântul Părinte în predica de la Liturghia de canonizare a celor doi păstorași. „Sub mantia ei nu se pierd; din mâinile ei va veni speranța și pacea de care au nevoie și pe care eu o invoc pentru toți frații mei în Botez și în umanitate, în particular pentru bolnavi și pentru cei cu dizabilități, pentru deținuți și pentru cei fără loc de muncă, pentru săraci și pentru cei abandonați”.
„Dragi pelerini”, a exclamat Papa, „avem o Mamă! Agățați de ea asemenea fiilor, să trăim în speranța întemeiată pe Isus, pentru că, așa cum am ascultat în a doua lectură, ‘harul lui Dumnezeu și darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosință asupra celor mulți’. Când Isus s-a înălțat la cer, a dus alături de Tată ceresc omenirea – umanitatea noastră – pe care și-a asumat-o în sânul Fecioarei Mamă, și pe care nu o va mai abandona vreodată. Asemenea unei ancore, să ne fixăm speranța în acea umanitate așezată în Cer la dreapta Tatălui. Această speranță să fie pârghia vieții pentru noi toți! O speranță care ne sprijină întotdeauna, până la ultima suflare.”
Amintind viziunea din Apocalips 12,1: „S-a arătat în cer… o Femeie îmbrăcată în soare”, Pontiful Roman a arătat că „vizionarii de la Fatima, pe drumul spre casă, în acea binecuvântată zi de 13 mai de acum o sută de ani”, vorbeau între ei despre „Doamna atât de frumoasă” pe care o văzuseră. „Iar seara, Jacinta nu a reușit să se abțină și i-a dezvăluit mamei secretul: ‘Astăzi am văzut-o pe Maica Domnului’. Ei o văzuseră pe Mama din cer.” Dar Maria nu a venit aici în primul rând pentru ca noi să o vedem: „Prevăzând și avertizându-ne asupra riscului infernului către care se îndreaptă o viață – adesea propusă și impusă – fără Dumnezeu și care îl profanează pe Dumnezeu în creaturile Sale, a venit să ne amintească Lumina lui Dumnezeu care rămâne în noi și care ne învăluie”.
„Ne-am adunat aici pentru a mulțumi pentru nenumăratele binecuvântări pe care Cerul le-a acordat de-a lungul acestor o sută de ani, care au trecut sub acea mantie de Lumină pe care Maica Domnului, începând din această Portugalie bogată în speranță, a extins-o asupra celor patru colțuri ale Pământului. Ca exemple, îi avem în fața ochilor pe Sfântul Francisc Marto și Sfânta Jacinta, pe care Fecioara Maria i-a introdus în imensa mare de Lumină a lui Dumnezeu făcându-i să-l adore. De aici primeau tăria pentru a depăși aversiunile și suferințele. Prezența divină a devenit o constantă în viața lor, așa cum se arată în mod clar în insistenta rugăciune pentru păcătoși și în dorința permanentă de a rămâne lângă ‘Isus Ascuns’ în Tabernacol.”
Dumnezeu ne-a creat „ca o speranță pentru ceilalți, o speranță reală și realizabilă conform stării de viață a fiecăruia. Cerând de la fiecare dintre noi împlinirea îndatoririlor propriei stări de viață, cerul pune în mișcare aici o adevărată și pură mobilizare generală împotriva acestei indiferențe care ne îngheață inima și ne agravează miopia. Nu vrem să fim o speranță stinsă! Viața poate supraviețui numai prin generozitatea unei alte vieți… Atunci când trecem printr-un moment de cruce, El a trecut deja prin aceasta. Astfel, nu urcăm pe cruce pentru a-l afla pe Isus; El a fost cel care s-a umilit și a coborât până la cruce pentru a ne afla pe noi și pentru a birui, în noi, asupra întunericului răului și pentru a ne conduce spre Lumină.”
„Sub ocrotirea Mariei, să fim în lume sentinele ale dimineții care știu să contemple adevăratul chip al lui Isus Mântuitorul, ce strălucește în Ziua Învierii, și care știu să redescopere chipul tânăr și frumos al Bisericii, ce strălucește atunci când ea este misionară, primitoare, liberă, fidelă, săracă în mijloace și bogată în iubire.”
