Cardinalul Lubomyr Husar, un maestru de înțelepciune

05.06.2017, Vatican (Catholica) - Ieri după-masă a avut loc în Kiev slujba de înmormântare a Cardinalului Lubomyr Husar, decedat pe 31 mai. Sfântul Părinte i-a scris Arhiepiscopului Major al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, PF Sviatoslav Șevciuc, cu ocazia Liturghiei de pomenire celebrată astăzi pentru fostul lider al acestei Biserici. În această scrisoare, Pontiful spune că a aflat de „afluxul extraordinar de persoane care în aceste zile au trecut ca să aducă omagiu rămășițelor pământești ale Cardinalului”, transmițând că dorește să se numere printre „cei care îl roagă pe Tatăl ceresc, încredințând Lui sufletul ales al fratelui nostru”

Papa Francisc se cunoaște cu actualul lider greco-catolic de când era în Argentina. „Mă adresez Dvs, Preafericite, de care mă leagă un raport de cunoaștere și stimă de mult timp, pentru a vă întări în pierderea celui care v-a fost părinte și călăuză spirituală. A fost tot așa pentru întreaga Biserică Greco-Catolică, pe care el a edificat-o din moștenirea catacombelor în care a fost constrânsă de persecuție, și căreia i-a redat nu numai structurile ecleziastice, ci mai ales bucuria propriei istorii, întemeiate pe credință prin și dincolo de orice suferință.” Mesajul papal amintește că „odată cu venirea bătrâneții și a bolii, prezența sa în mijlocul poporului și-a schimbat stilul, dar, dacă era posibil, a devenit și mai intensă și bogată. Aproape în mod obișnuit el intervenea în viața țării voastre ca maestru de înțelepciune: vorbirea sa era simplă, pe înțelesul tuturor, dar foarte profundă.”

Pontiful îl descrie astfel: „Înțelepciunea sa era înțelepciunea Evangheliei, era pâinea Cuvântului lui Dumnezeu frântă pentru cei simpli, pentru cei suferinzi, pentru toți cei care căutau demnitate. Îndemnurile sale erau dulci, dar și foarte exigente pentru toți. Pentru toți se ruga fără încetare, simțind că aceasta era noua sa îndatorire. Și atâția se simțeau reprezentați, interpelați și mângâiați de el, credincioși sau necredincioși, chiar dincolo de diferențele confesionale. Toți simțeau că vorbea un creștin, un ucrainean pasionat de identitatea sa, mereu plin de speranță, deschis spre viitorul lui Dumnezeu. Avea un cuvânt pentru fiecare, simțea persoanele cu căldura marii sale umanități și a unei gentileți deosebite. Îi plăcea mai ales să dialogheze cu tinerii, cu care avea o excepțională capacitate de a comunica și care veneau la el numeroși.”

În continuare Papa mărturisește: „Mă înduioșează să mă gândesc că astăzi pentru toată Ucraina este doliu”, dar știe că „mulți sunt siguri că el deja se odihnește în îmbrățișarea Tatălui ceresc. Ei simt că, după ce au avut un exemplu de viață coerentă și credibilă, vor putea continua să beneficieze de rugăciunea sa, cu care va ocroti poporul său încă suferind, marcat de violență și de nesiguranță, și totuși sigur că iubirea lui Cristos nu dezamăgește. Recunoscător pentru această prezență unică, religioasă și socială în istoria Ucrainei, vă invit să fim fideli față de învățătura sa constantă și față de abandonarea sa totală în mâinile Providenței. Continuați să simțiți zâmbetul său și mângâierea sa. Asupra voastră a tuturor, iubiți ucraineni, în patrie și în diasporă, invoc belșugul binecuvântărilor cerești.”