Papa Francisc: Dumnezeu este adevărata bucurie, nu machiajul vanității
09.06.2017, Vatican (Catholica) - În momentele cele mai urâte, de tristețe și suferință, chiar și în fața insultelor, să alegem calea rugăciunii, a răbdării și a speranței în Dumnezeu, fără a cădea în ademenirile vanității, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 9 iunie 2017, în capela Casei Santa Marta, din Cetatea Vaticanului. Comentând lecturile biblice ale celebrării euharistice (Tobia 11,5-17; Marcu 12,35-37), Papa Francisc a acordat o atenție specială primei lecturi, luată din cartea lui Tobia. Este vorba, a afirmat, de povestea de viață cu totul normală a unui socru și a nurorii sale, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Auzim, astfel, de Tobit, tatăl lui Tobia, care a devenit orb, și de Sara, soția lui Tobia, acuzată în trecut de moartea mai multor bărbați. Pagina Scripturii, a explicat Sfântul Părinte, ne ajută să înțelegem modul în care Domnul duce mai departe „istoria și viața persoanelor, chiar și a noastră”. Tobit și Sara au trecut prin momente urâte și momente frumoase, ca în viața fiecărui om. Mai mult, Tobit era persecutat, luat în râs, insultat chiar de soția sa care, a ținut să sublinieze Papa, nu era o femeie rea, ea muncind pentru a ține casa pentru că el era orb. La rândul său, Sara era insultată și avea mult de suferit. Amândoi, trecând prin momentele grele, se gândeau că „ar fi mai bine să moară”.
„Am trecut cu toții prin momente urâte, grele, nu atât de grave ca acestea, dar noi știm ce simte cineva când trece prin momente de întuneric, de durere, de dificultăți. Sara însă se gândește: „Dar dacă mă spânzur, nu-i voi face să sufere pe părinții mei?”, după care începe să se roage. Iar Tobit spune: „Aceasta este viața mea, merg înainte așa cum e”, și se roagă și iar se roagă. Aceasta este atitudinea care ne salvează în momentele urâte: rugăciunea. Răbdarea, pentru că amândoi sunt răbdători în propria suferință. Și speranța ca Dumnezeu să ne asculte și să ne facă să trecem de aceste momente urâte. În momentele de tristețe, puțină sau mare, în momentele întunecoase: rugăciune, răbdare și speranță. Să nu uităm!”
Există însă și momente frumoase în viața lor, iar Papa Francisc afirmă că nu este vorba de obișnuitul final fericit al unui roman, de un „happy end”: „După încercare, Domnul se apropie de ei și îi salvează. Acestea sunt momentele frumoase, autentice, nu acele momente cu o frumusețe trucată, în care totul este artificial, cu focuri de artificii, dar nu frumusețea inimii. Și ce fac amândoi în momentele cele mai frumoase? Îi mulțumesc lui Dumnezeu, își lărgesc inima în rugăciunea de mulțumire”.
Pontiful a îndemnat, în fine, să ne întrebăm dacă în diversele clipe ale vieții suntem capabili să discernem ce se întâmplă în sufletul nostru, înțelegând că momentele cele mai neplăcute sunt o cruce și este necesar „să ne rugăm, să avem răbdare și cel puțin un pic de speranță”. Este necesar să evităm căderea în vanitate, pentru că Domnul este întotdeauna alături de noi atunci când ne adresăm prin rugăciune și îi mulțumim pentru bucuria pe care ne-a dăruit-o.
Cu ajutorul discernământului, Sara a înțeles că nu trebuie să-și pună capăt zilelor. La rândul său, Tobit și-a dat seama că trebuie să aștepte, în rugăciune, în speranță, mântuirea Domnului. De aici, îndemnul Papei Francisc de a reciti cu atenție și încredere aceste pagini ale Sfintei Scripturi: „În timp ce noi, în acest sfârșit de săptămână, citim această carte, să cerem harul de a ști să discernem ce se întâmplă în momentele urâte din viața noastră și cum să mergem înainte, și ce se întâmplă în momentele frumoase și să nu ne lăsăm înșelați de vanitate”.
