Papa Francisc: Să fim buni cu ceilalți, dar nu naivi
22.06.2017, Vatican (Catholica) - Un păstor trebuie să fie plin de pasiune, să discearnă și denunțe răul, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 22 iunie 2017, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Comentând lecturile biblice ale Sfintei Liturghii din ritul roman sau latin (2Corinteni 11,1-11 și Matei 6,7-15), Pontiful s-a oprit la cuvintele Apostolului Paul și a menționat exemplul dat de preotul italian Lorenzo Milani, la mormântul căruia s-a rugat acum câteva zile. Asemenea acestui paroh, a spus Sfântul Părinte, este necesar să ne îngrijim de aproapele, dar fără forme de bunătate naivă, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Pornind de la a doua Scrisoare a Sf. Apostol Paul către Corinteni, Papa a subliniat caracteristicile pe care ar trebui să le aibă un păstor de suflete. El a găsit chiar în Sf. Paul figura „păstorului adevărat”, care nu își abandonează oile sale cum ar face un mercenar. Prima calitate indicată de Sfântul Părinte pentru un păstor este pasiunea. Trebuie să fie pasionat „până la punctul de a spune oamenilor săi, poporului său: eu simt față de voi un fel de gelozie divină”. Păstorul este „dumnezeiește gelos”. Este vorba de o pasiune care devine aproape „nebunie”, „prostie” pentru poporul său. „Aceasta este trăsătura pe care noi o numim zel apostolic: nu poți fi păstor adevărat fără acest foc interior”.
A doua trăsătură pe care a arătat-o Papa pentru păstorul de suflete este faptul că acesta trebuie să fie „un om care știe să discearnă”. „Știe că în viață există seducție. Părintele minciunii este un seducător. Păstorul nu. Păstorul iubește. Iubește. În schimb, șarpele, părintele minciunii, invidiosul, este un seducător. Este un seducător care caută să îndepărteze de fidelitate, pentru că gelozia dumnezeiască a lui Paul era pentru a-și conduce poporul la unicul Mire, pentru a păstra poporul în fidelitatea față de Mirele său. În istoria mântuirii, în Scriptură găsim de multe ori îndepărtarea de Dumnezeu, infidelitățile față de Domnul, idolatria ca și cum ar fi o infidelitate conjugală”.
Păstorul de suflete, așadar, „trebuie să știe să discearnă: să discearnă unde sunt pericolele, unde sunt harurile, unde este adevărata cale”. Aceasta „înseamnă că însoțește oile întotdeauna: în momentele frumoase și în momentele grele, chiar și în momentele seducției, și le conduce cu răbdare la staul”. A treia caracteristică este „capacitatea de a denunța răul”. „Un apostol nu poate fi naiv. ‘O, ce frumos este, să mergem înainte, totul este frumos, să facem o sărbătoare, cu toții, totul este posibil…„ Pentru că trebuie să apere fidelitatea față de unicul Mire, de Isus Cristos. Și el știe să condamne: acea concretețe, a spune ‘Așa ceva, nu!’, după cum părinții îi spun copilului când începe să meargă în patru labe și se apropie de priza de curent ca să pună degetele: ‘Nu, aceasta nu! Este periculos!'”
„Bunul Păstor știe să denunțe, cu nume și prenume”, după cum făcea întocmai Sf. Paul. Pontiful a revenit pentru câteva clipe la vizita efectuată zilele trecute la Bozzolo și Barbiana, unde a vizitat mormintele „celor doi bun păstori italieni”. Vorbind de pr. Lorenzo Milani, a făcut referință la cuvintele care îl inspirau în efortul de educare a copiilor: „‘I care’. Dar ce înseamnă? Mi-au explicat: prin aceste cuvinte el voia să spună: îmi pasă, mă interesează. Învăța că lucrurile trebuie să fie luate în serios, împotriva motoului care era la modă în acel timp: ‘Nu mă interesează’, dar spus într-un limbaj pe care eu nu îndrăznesc să-l preiau aici. În acest fel îi învăța pe copii să meargă înainte. Să te îngrijești: ai grijă de viața ta și ‘Aceasta nu!'”
Este necesar a denunța chiar și „ceea ce merge împotriva vieții tale”. De multe ori, a remarcat Sfântul Părinte, „pierdem această capacitate de a condamna și dorim să ducem înainte oile puțin cu acea dorință de bine care nu este doar naivă”, ci chiar „face rău”. Este acea „formă de bine a compromisurilor”, folosită pentru „a-și atrage admirația sau iubirea credincioșilor lăsând lucrurile să meargă înainte”. Apostolul Paul, zelul său apostolic, pasionat, plin de râvnă: prima caracteristică. Omul care știe să discearnă pentru că știe ademenirea și știe că diavolul seduce – a doua caracteristică. Și un om cu capacitatea de a condamna lucrurile care fac rău oilor sale: a treia caracteristică. Pontiful a încheiat cu o rugăciune „pentru toți păstorii Bisericii, ca Sf. Paul să mijlocească înaintea Domnului pentru ca noi, păstorii, să putem avea aceste trei trăsături pentru a-l sluji pe Domnul”.
