Papa Francisc: Să nu avem inima dublă, duplicitatea nu este creștină
02.07.2017, Vatican (Catholica) - Legătura cu Isus și mărturia au fost în centrul discursului de dinaintea rugăciunii Angelus al Papei Francisc. Înaintea miilor de credincioși care au umplut Piața San Pietro, Sfântul Părinte a făcut referire la lecturile din Liturghia zilei, subliniind „două aspecte esențiale pentru viața discipolului misionar”, și anume faptul că „legătura cu Isus este mai puternică decât oricare altă legătură” și că „misionarul nu se poartă pe sine însuși, ci pe Isus, și prin El iubirea Tatălui ceresc”. Pontiful a făcut apel la a nu avea o inimă dublă ci a fi ambasadori ai lui Isus. Vă oferim discursul Papei după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Liturgia de astăzi ne prezintă ultimele afirmații din discursul misionar din capitolul 10 al Evangheliei lui Matei (cf. 10,37-42), cu care Isus îi instruiește pe cei doisprezece apostoli în momentul în care pentru prima dată îi trimite în misiune în satele din Galileea și din Iudeea. În această parte finală, Isus subliniază două aspecte esențiale pentru viața discipolului misionar: primul, că legătura cu Isus este mai puternică decât oricare altă legătură; al doilea, că misionarul nu se poartă pe sine însuși, ci pe Isus, și prin El iubirea Tatălui ceresc. Aceste două aspecte sunt legate, deoarece cu cât Isus este mai mult în centrul inimii și vieții discipolului, cu atât acest discipol este mai „transparent” față de prezența Sa. Merg împreună, amândoi.
„Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine…” (v. 37), spune Isus. Afecțiunea unui tată, duioșia unei mame, prietenia dulce dintre frați și surori, toate acestea, deși sunt foarte bune și legitime, nu pot fi puse înainte de Cristos. Nu pentru că El ne vrea fără inimă și lipsiți de recunoștință, ba chiar, dimpotrivă, deoarece condiția discipolului cere un raport prioritar cu învățătorul. Orice discipol, fie un laic, o laică, un preot, un Episcop: raportul prioritar. Probabil că prima întrebare pe care trebuie să o punem unui creștin este: „Tu te întâlnești cu Isus? Tu îl rogi pe Isus?” Raportul. Aproape că s-ar putea parafraza Cartea Genezei: pentru aceasta bărbatul va părăsi pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu Isus Cristos și amândoi vor fi un singur trup (cf. Gen 2,24).
Cel care se lasă atras în această legătură de iubire și de viață cu Domnul Isus devine un reprezentant al Său, un „ambasador” al Său, mai ales cu modul de a fi, de a trăi. Până acolo încât însuși Isus, trimițându-i pe discipoli în misiune, le spune: „Cine vă primește pe voi pe Mine mă primește, iar cine mă primește pe Mine îl primește pe acela care m-a trimis” (Matei 10,40). Este nevoie ca oamenii să perceapă că pentru acel discipol Isus este cu adevărat „Domnul”, este cu adevărat centrul vieții sale, totul vieții sale. Nu contează dacă după aceea, ca orice persoană umană, are limitele sale și chiar greșelile sale – cu condiția să aibă umilința de a le recunoaște; important este să nu aibă inimă dublă – și acest lucru este periculos. Eu sunt creștin, sunt discipol al lui Isus, sunt preot, sunt Episcop, dar am inima dublă. Nu, aceasta nu merge. Nu trebuie avută inima dublă, ci inima simplă, unită; să nu aibă piciorul în două luntri, ci să fie onest cu sine însuși și cu ceilalți. Duplicitatea nu este creștină. Pentru aceasta Isus îl roagă pe Tatăl pentru ca discipolii să nu cadă în spiritul lumii. Ori ești cu Isus, cu spiritul lui Isus, ori ești cu spiritul lumii.
Și aici experiența noastră de preoți ne învață un lucru foarte frumos, un lucru foarte important: este tocmai această primire a sfântului poporul credincios al lui Dumnezeu, este tocmai acel „pahar de apă rece” (v. 42) despre care vorbește Domnul în Evanghelie, dat cu credință afectuoasă, care te ajută să fii un preot bun! Există o reciprocitate și în misiune: dat tu părăsești toate pentru Isus, oamenii recunosc în tine pe Domnul; dar în același timp te ajută să te convertești în fiecare zi la El, să te reînnoiești și să te purifici de compromisuri și să depășești ispitele. Un preot cu cât este mai aproape de poporul lui Dumnezeu, cu atât mai mult se va simți mai aproape de Isus, și un preot cu cât este mai aproape de Isus, cu atât se va simți mai aproape de poporul lui Dumnezeu.
Fecioara Maria a experimentat personal ce înseamnă a-l iubi pe Isus dezlipindu-se de sine însăși, dând un sens nou legăturilor familiale, pornind de la credința în El. Cu mijlocirea sa maternă, să ne ajute să fim misionari liberi și fericiți ai Evangheliei.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
La 5 iulie va fi sărbătoarea independenței Venezuelei. Asigur rugăciunea mea pentru această dragă națiune și exprim apropierea mea de familiile care și-au pierdut copiii în manifestațiile din piață. Fac apel pentru ca să se pună capăt violențelor și să se găsească o soluție pașnică și democratică la criză. Fecioara de Coromoto să mijlocească pentru Venezuela! Și noi toți să o rugăm pe Fecioara de Coromoto pentru Venezuela: „Bucură-te, Marie…”
Adresez salutul meu vouă tuturor, romani și pelerini! Salut îndeosebi pe credincioșii irlandezi din Belfast și pe tinerii din Shattdorf (Elveția) care au primit de curând Sacramentul Mirului. Salut diferitele grupuri parohiale și asociațiile, precum și participanții la moto-pelerinajul de la Cardito (Napoli). Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
