Papa emerit despre seninătatea Cardinalului Meisner
16.07.2017, Vatican (Catholica) - „Știm că pentru el, păstor pasionat și părinte spiritual, a fost dificil să lase funcția și aceasta tocmai într-un moment în care Biserica are nevoie de păstori convingători și care să știe să reziste în fața dictaturii spiritului timpului… Dar a învățat să se lase purtat în ultima perioadă a vieții sale și a știut să o trăiască având certitudinea profundă că Domnul nu abandonează Biserica Sa, chiar dacă uneori barca aproape că se răstoarnă”. Este unul dintre pasajele importante ale mesajului pe care Papa emerit Benedict al XVI-lea l-a trimis cu ocazia înmormântării prietenului său, Cardinalul Joachim Meisner, celebrată la Köln, în ziua de 15 iulie 2017. Cuvintele Papei Ratzinger au fost citite în Catedrala din Köln de Arhiepiscopul Georg Gänswein, prefect al Casei Pontificale și secretar particular al Papei emerit, citim în materialul publicat pe Ercis.ro în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.
Papa Benedict a relatat că a vorbit recent la telefon cu Meisner. „Când am aflat miercurea trecută, prin intermediul unui telefon, vestea morții Cardinalului Meisner, într-un prim moment nu am crezut”, a explicat Pontiful emerit, amintind de ultima conversație telefonică avută cu Cardinalul, în cursul căreia Arhiepiscopul emerit de Köln se declara fericit pentru că a avut posibilitatea de a participa la Vilnius, la 25 iunie, la beatificarea Mons. Teofilius Matulionis. Cardinalul Meisner, înainte de a fi numit Arhiepiscop de Köln, a fost timp îndelungat Episcop de Berlin și a locuit în partea de est a orașului german. „Avea o mare iubire față de Bisericile din centrul și estul Europei”, a scris Papa Benedict în mesaj, „care au suferit atât de mult datorită persecuției comuniste și adesea, așadar, exprima recunoștință pentru mărturia de credință pe care au dat-o timp de multe decenii”.
Papa Benedict al XVI-lea a dorit să amintească atitudinea senină și credința profundă a Cardinalului. „Ceea ce m-a impresionat mai mult în aceste ultime conversații cu Cardinalul răposat a fost seninătatea sa relaxată, bucuria sa interioară și încrederea pe care a găsit-o. Știm că lui, păstor pasionat și părinte spiritual, i-a fost dificil să lase funcția și aceasta chiar într-un moment în care Biserica are nevoie de păstori convingători și care să știe să reziste în fața dictaturii spiritului timpului și să știe să trăiască hotărât cu credință și rațiune”. Aici Papa emerit a amintit de dificultatea trăită de Cardinalul Meisner în acceptarea ieșirii la pensie. În 28 februarie 2014, Papa a acceptat renunțarea sa la funcție datorită ajungerii la limita de vârstă, când Meisner deja împlinise optzeci de ani, deci fusese prorogat timp de cinci ani la conducerea Diecezei.
„Și aceasta mă emoționează, că a învățat să se lase purtat în ultima perioadă a vieții sale și a știut să o trăiască având certitudinea profundă că Domnul nu abandonează Biserica Sa, chiar dacă uneori barca aproape că se răstoarnă”. Papa Benedict al XVI-lea a amintit după aceea „tăcerea” și „adorația” la ZMT din Köln, în august 2005, în timpul primei sale călătorii internaționale, programate de predecesorul său Papa Ioan Paul al II-lea: „La Ziua Mondială a Tineretului de la Köln acesta a fost un punct central: adorația, o tăcere în care numai Domnul vorbește inimilor. Unii experți în pastorație și liturgie credeau că tăcerea nu se poate obține în ochii Domnului cu un mare număr de persoane.”
„Unii dintre ei erau și de părere că adorația euharistică ar fi ceva nepotrivit, pentru că Domnul ar trebui să fie primit în Pâinea euharistică și nu în alte moduri. Dar nu se poate mânca această pâine ca orice altă mâncare, deoarece Domnul în Sacramentul Euharistiei face apel la toate dimensiunile existenței noastre. Faptul că primirea trebuie să fie adorată a devenit foarte clar. De exemplu, adorația euharistică de la Ziua Mondială a Tineretului din Köln a devenit un eveniment interior care nu a fost memorabil numai pentru Cardinal. De atunci, acest moment a fost prezent în mod invariabil și a fost o mare lumină pentru el”.
În sfârșit, Papa emerit a amintit circumstanțele morții Cardinalului Meisner. „Breviarul i-a alunecat din mâini: a murit în timp ce se ruga, privindu-l pe Domnul și vorbind cu El. Tipul de moarte care i-a fost dată demonstrează încă o dată cum a trăit: în fața Domnului și în dialog cu El. Trebuie să încredințăm cu certitudine sufletul său bunătății lui Dumnezeu”. La înmormântare au participat mulți Episcopi și Cardinali, între care prefectul emerit al Congregației pentru Doctrina Credinței, Cardinalul Gerhard Ludwig Müller, și Arhiepiscopul de München, Reinhard Marx. Liturghia a fost prezidată de succesorul Cardinalului Meisner, Cardinalul Rainer Maria Woelki.
