PS Florentin despre pr. Iosif Popa, trecut la Domnul
26.08.2017, Cluj (Catholica) - Marți, 22 august 2017, pr. Iosif Popa, care activa în parohia din cartierul clujea Grigorescu, a trecut la Domnul. Funeraliile au fost celebrate vineri, 26 august, de Episcopul de Cluj-Gherla și un impresionant sobor de preoți. PS Florentin, fiu al cartierului Grigorescu, a vorbit la final despre preotul decedat: „Suntem într-un moment de întristare, pentru că ne despărțim de părintele și fratele nostru întru slujire, Iosif, un «ostaș al lui Cristos», așa cum spunea Sfântul Vasile cel Mare despre monahii săi: «monahii și preoții sunt armata sfântă a lui Cristos aici, pe pământ», un ostaș care și-a stabilit din tinerețe idealul preoției sfinte, și, cu bucurie l-a urmat, pregătindu-se pentru aceasta, așa cum timpurile au permis: mai întâi, în clandestinitate, cu Ierarhii vremii, cu părintele Tertulian Langa și părintele ieromonah Silvestru Augustin Prunduș, a rămas dedicat misiunii sociale pentru a-și putea întreține familia, dar în ascuns, cu perseverență a continuat pregătirea pentru preoție, participând la momente de reculegere, la întâlniri, la conferințe, așa cum se puteau face, întâlniri cu Ierarhii Bisericii, în secret, la pelerinajele tradiționale mariane – de la Cacica, Radna, Șumuleu-Ciuc.
După trecerea în legalitate a Bisericii Greco-Catolice am fost colegi în prima generație de studenți ai Institutului Teologic «Sfântul Ioan Evanghelistul», care își reluase cursurile, în primăvara anului 1990, într-o încăpere de la Episcopie în care veneau cam 45 de persoane, unii de la Gherla sau Dej, alții din alte părți, după orele de muncă. De la 16:00 până la 20:00 făceam ore de cursuri de Teologie cu preoții noștri dinainte de 1948, pregătiți în școlile Romei sau autodidacți, mulți dintre ei mărturisitori ai credinței în închisorile comuniste. Sunt și aici, printre preoții de față, câțiva din acea generație de început a Bisericii noastre, din 1990. Într-adevăr, era unul dintre cei mai zeloși și cei mai rugători studenți, de aceea a fost și între primii care au primit harul diaconatului, în 1991, după examenele rânduite, și-apoi harul preoției, prin mâinile Mitropolitului de atunci, Alexandru Todea, în «marea noastră Catedrală» (sub cerul liber) din Piața Libertății.
A împlinit cu smerenie diferite slujiri pastorale, a avut de înfruntat perioada misionară a Bisericii noastre, cu opozițiile pe care le știm din partea altor confesiuni. Așa cum s-a amintit, a avut și alte slujiri, în cadrul administrației Episcopiei noastre și chiar în cadrul Seminarului eparhial, având un contact bun cu tinerii seminariști și străduindu-se ca acestora să nu le lipsească nimic în acele momente de început. Unul dintre studenții primelor generații de seminar scria, adresându-se părintelui Iosif: «recunoștință pentru blândețea și atitudinea părintească pe care ați avut-o față de noi câtă vreme eram seminariști».
De asemenea, pr. Iosif a fost chemat, în anul 1995, să primească o nouă misiune pastorală foarte concretă, în cartierul clujean Grigorescu, preluând și continuând misiunea începută de părintele Ungureanu, despre care mulți dintre dumneavoastră vă aduceți aminte – care celebra Sfânta Liturghie într-un apartament, la etaj, într-un bloc de pe strada Petuniei, în cartierul nostru (Grigorescu), în plin timp al clandestinității, cu riscul de a fi închis, de a suporta persecuțiile vremii. Pr. Iosif a preluat această micuță comunitate care-și căuta un loc celebrativ și, în cei 22 de ani de păstorire, a reușit să strângă cea mai numeroasă comunitate din Protopopiatul Cluj I, ajungând la cifra de 850 de credincioși și construind acest frumos locaș de cult în care ne aflăm, cu toate anexele pe care le-a descris în cuvântul pe care l-am ascultat împreună [înregistrarea audio a cuvântului de mulțumire de la sfințirea bisericii din cart. Grigorescu].
Într-adevăr, casa lui a fost biserica și biserica a fost casa lui. Spunea pr. Cristian că pr. Iosif și-a împlinit viața și slujirea cu Maria, cu doamna Maria, soția sa, dar, în primul rând cu Preasfânta Fecioară Maria. Nu întâmplător, a primit ultima chemare și a trecut în Casa Tatălui în sărbătoarea (din ritul latin) a Sfintei Maria Regină. De aceea, a dorit să închine acest locaș Preasfintei Fecioare Maria în momentul sfințirii. Am ascultat acel cuvânt de mulțumire, de la încheierea celebrării liturgice, un cuvânt emoționant în care a mulțumit tuturor. Cred că același cuvânt l-ar spune și acum, același cuvânt îl spune și acum în sufletele noastre. (…)
Îmi fac datoria, în calitatea pe care o am de la bunul Dumnezeu, de a-i mulțumi părintelui Iosif pentru sfânta slujire aici, în parohia Grigorescu, pentru misiunea dusă mai departe și, putem spune, împlinită, pentru toate idealurile pe care le avea. Pr. Iosif a prevăzut acest moment. A vorbit multora dintre preoții noștri și altor persoane, despre acest moment al trecerii sale la Domnul. Le spunea: veniți să rezolvam problemele pentru că, probabil, nu voi mai fi. Vă amintiți, cei care ați participat la vizita pastorală tradițională din cea de-a treia zi de Crăciun, când Părintele ne-a spus tuturor: «poate, în anul următor, nu voi mai fi eu aici, va fi altcineva» – presimțea acest moment și, de aceea, a încercat să rezolve problemele care i se păreau că trebuie rezolvate.
(…) Privim cu încredere, nu spre un moment al morții și al despărțirii, ci spre un moment al întâlnirii și vieții, și, aici ne stă martor cuvântul Evangheliei de la Ioan, pe care l-am ascultat: «cel care ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care m-a trimis – prin excelență, preotul – are viața veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață» (Io 5,24), amin”. La săvârșirea tuturor celor rânduite, pr. Iosif a fost înhumat în cimitirul din cart. Mănăștur, Cluj-Napoca. Odihna cea veșnică dă-i-o lui, Doamne și lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească lui! Să se odihnească în pace! (din materialul biroului de presă al Eparhiei de Cluj-Gherla)
Imagini
