Papa Francisc: Vocațiile mor când caută onorurile

10.09.2017, Medellin (Catholica) - Papa Francisc le-a spus sâmbătă preoților și persoanelor consacrate din Columbia că vocațiile vin dintr-o varietate de contexte și că înfloresc prin slujirea bucuroasă, dar mor imediat ce sunt infectate de lăcomie sau de interese egoiste. „Suntem popor ales prin adevăr și chemarea noastră trebuie să fie în adevăr. Dacă suntem mlădițe ale viței, dacă vocația noastră este altoită în Isus, nu este loc pentru înșelare, duplicitate, alegeri meschine”, a spus Pontiful pe 9 septembrie.

Fiecare mlădiță din vița care este Isus trebuie să aducă rod, a mai afirmat el. „Eu sunt gata să aduc rod?” Adresându-se formatorilor a spus că trebuie „să motiveze intenția dreaptă, adică dorința autentică de a se configura lui Isus, păstorul, prietenul, mirele. Când parcursurile nu sunt alimentate de această adevărată limfă care este Duhul lui Isus, atunci experimentăm ariditatea și Dumnezeu descoperă cu tristețe acei vlăstari deja morți. Vocațiile de consacrare specială mor când vor să se hrănească de onoruri, când sunt determinate de căutarea unei liniști personale și a promovării sociale, când motivația este «a urca în categorie», a se alipi de interese materiale, care ajunge și la eroarea dorinței de câștig. Am spus-o deja în alte ocazii, și vreau să o repet drept ceva adevărat și sigur, nu uitați: diavolul intră prin portofel. Mereu.”

Papa s-a adresat preoților, persoanelor consacrate și seminariștilor pe stadionul Macarena din Medellin. Este actualmente în Columbia într-o vizită care dorește să încurajeze pacea în țară. A vizitat deja Bogota, Villavicencio și Medellin, ultima etapă a vizitei fiind în Cartagena. Înainte să vorbească, Sfântul Părinte a ascultat mărturii date de sr. Leidy de San Jose, călugăriță contemplativă carmelită; Maria Isabel Arboleda Perez, al cărei fiu este preot; și pr. Juan Felipe Escobar, din Arhidieceza de Medellin. Ca în alte rânduri, Pontiful a lăsat deoparte discursul pregătit, vorbind liber despre criza vocațiilor, despre importanța vulnerabilității, și subliniind că viețile lor fac Evanghelia credibilă pentru necredincioși și pentru semeni în general.

Ca încurajare, Papa Francisc a indicat spre anumite figuri locale. „Să ne gândim la Sfânta Laura Montoya, o călugăriță minunată ale cărei relicve sunt aici. Ea din acest oraș s-a dedicat într-o mare operă misionară în favoarea indigenilor din toată țara. Câte ne învață această femeie consacrată în dăruirea tăcută, trăită cu abnegație, fără alt interes decât să manifeste fața maternă a lui Dumnezeu! Și tot așa putem să îl amintim pe Fericitul Mariano al lui Isus Euse Hoyos, unul dintre primii elevi ai Seminarului din Medellín, și pe alți preoți și călugărițe columbieni, ale căror procese de canonizare au fost introduse; precum și pe atâția alții, mii de columbieni anonimi care în simplitatea vieții lor zilnice au știu să se dăruiască pentru Evanghelie și a căror amintire voi o veți păstra cu siguranță și vă vor fi stimulent de dăruire. Toți ne arată că este posibil a urma cu fidelitate chemarea Domnului, că este posibil a aduce mult rod, chiar și acum, în acest timp și în acest loc.”

Restul discursului său, Sfântul Părinte l-a dedicat invitației lui Isus de a rămâne în El – din aceeași imagine a viței cu mlădițe. Și a identificat trei moduri pentru a face efectivă această rămânere. Mai întâi: „să rămânem în Isus atingând umanitatea lui Isus”. Cum? „Cu privirea și sentimentele lui Isus, care contemplă realitățile nu ca judecător, ci ca bun samaritean”; respectiv „cu gesturile și cuvintele lui Isus, care exprimă iubire față de cei de aproape și căutare a celor de departe”. Al doilea mod: „să rămânem contemplând divinitatea Sa”. Cum? „Trezind și susținând stima pentru studiu care crește cunoașterea lui Cristos”; „privilegiind pentru această cunoaștere întâlnirea cu Sfânta Scriptură, în special cu Evanghelia, unde Cristos ne vorbește, ne revelează iubirea sa necondiționată față de Tatăl, ne contagiază bucuria care provine din ascultarea față de voința sa și din slujirea față de frați”; respectiv „făcând din rugăciune partea fundamentală a vieții noastre și a slujirii noastre apostolice”.

„În sfârșit, trebuie să rămânem în Cristos pentru a trăi în bucurie”, a spus Papa despre al treilea mod. „Chemarea lui Dumnezeu nu este o povară grea care ne ia bucuria. Este grea? Uneori da, însă nu ne ia bucuria. Chiar și prin această povară ne dă bucuria. Dumnezeu nu ne vrea cufundați în tristețea; Dumnezeu nu ne vrea cufundați în oboseala, tristețea și truda care provin din activitățile trăite rău, fără o spiritualitate care să facă fericită viața noastră și chiar trudele noastre. Bucuria noastră contagioasă trebuie să fie prima mărturie a apropierii și a iubirii lui Dumnezeu. Suntem adevărați împărțitori ai harului lui Dumnezeu atunci când lăsăm să transpară bucuria întâlnirii cu El.”

Pontiful a încheiat cu imaginea cu Noe plantând o vie după potop: „Nouă ne revine acum să oferim toată iubirea noastră și slujirea noastră uniți cu Isus Cristos, care este vița noastră. Și să fim promisiune a unui nou început pentru Columbia, care lasă în urma sa un potop – ca acela al lui Noe -, un potop de ciocniri și violențe, și care vrea să aducă multe roade de dreptate și de pace, de întâlnire și de solidaritate. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dumnezeu să binecuvânteze viața consacrată din Columbia! Și nu uitați să vă rugați pentru mine, pentru ca să mă binecuvânteze și pe mine. Mulțumesc!”