Papa Francisc: Crucea este mister de iubire, nu masochism spiritual
14.09.2017, Vatican (Catholica) - Joi, 14 septembrie 2017, în sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Papa Francisc a reluat celebrarea Sfintei Liturghii cu credincioșii în capela reședinței sale din Casa Santa Marta, din Vatican. Comentând la predică lecturile biblice ale sărbătorii, Pontiful a avertizat cu privire la existența a două tentații spirituale în fața Crucii lui Cristos: a ne închipui un Cristos fără cruce, făcând din El un „învățător spiritual” oarecare; și, pe de altă parte, a gândi o cruce fără Cristos, altfel spus, a duce o viață creștină fără speranță într-un soi de „masochism” spiritual, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Liturgia sărbătorii vorbește de Cruce drept „misterul de iubire” al lui Cristos față de omenire, pomul nobil și credincios dătător de viață veșnică. Cu toate acestea, a recunoscut Papa Francisc, nu este întotdeauna ușor să înțelegem crucea. „Numai prin contemplație putem merge înainte în acest mister de iubire”, a spus el în predică. În Evanghelia zilei (Ioan 3, 13-17), Isus, vorbind despre acest mister rabinului Nicodim, folosește două verbe: a urca și a coborî. „Isus a coborât din cer ca să ne facă pe noi toți să urcăm la cer”, a spus Pontiful. Acesta este „misterul crucii”. Iar apostolul Paul evidențiază că Isus „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce” (Filipeni 2,8).
„Aceasta este coborârea lui Isus: până jos, în umilire, s-a despuiat pe sine din iubire și de aceea Dumnezeu l-a înălțat și l-a făcut să urce. Numai dacă reușim să înțelegem această coborâre până la sfârșit putem înțelege mântuirea pe care ne-o oferă acest mister de iubire”. Desigur, a observat Papa Francisc, nu este ușor pentru că întotdeauna există ispita de a considera o jumătate fără cealaltă. De altfel, și Sfântul apostol Paul se adresează galatenilor cu unele cuvinte grele atunci când aceștia au cedat ispitei „de a nu intra în misterul de iubire, ci de a-l explica”. După cum șarpele o fermecase pe Eva, iar în pustiu îi înveninase pe israeliți, tot la fel au fost și ei fermecați „de amăgirea unui Cristos fără cruce sau a unei cruci fără Cristos”.
Pontiful s-a oprit întocmai asupra acestor două tentanții. Prima – ispita unui Cristos fără cruce, tentația de a face din El „un învățător spiritual” oarecare, unul care te conduce liniștit pe cale: „Un Cristos fără cruce care nu este Domnul, ci un învățător oarecare, nimic mai mult. Este ceea ce, poate fără să știe, căuta Nicodim. Este una dintre ispite. Da, Isus, ce învățător bun, dar… fără cruce. ‘Cine v-a fermecat cu această imagine?’ – este mânia lui Paul. L-au prezentat pe Isus Cristos, dar nu pe cel răstignit. Cealaltă ispită este crucea fără Cristos, angoasa de a rămâne jos, înjosiți, cu povara păcatului, fără speranță. Este un fel de ‘masochism’ spiritual. Numai crucea, fără speranță, fără Cristos”.
Fără Cristos, însă, crucea ar fi „un mister tragic”, nu de iubire, ceva asemănător tragediilor păgâne: „Crucea este un mister de iubire, crucea este credincioasă, crucea este nobilă! Astăzi putem să ne luăm câteva minute și fiecare să-și pună întrebarea: Cristos cel răstignit este pentru mine un mister de iubire? Eu îl urmez, cumva, pe Isus fără cruce, ca pe un învățător spiritual care te copleșește de mângâiere și sfaturi frumoase? Urmez eu crucea fără Isus, plângându-mă întruna, cu acest ‘masochism’ al spiritului? Mă las condus de acest mister al înjosirii, al despuierii de sine și al înălțării Domnului? Domnul să ne dăruiască harul nu spun de a înțelege, ci de a intra în acest mister de iubire. Apoi, cu inima, cu mintea, cu trupul, cu tot ce suntem, vom ajunge să înțelegem ceva.”
