Papa Francisc despre discernământ, cu noii Episcopi
15.09.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a întâlnit cu Episcopi recent consacrați, la sfârșitul cursului lor de pregătire din Vatican, reamintindu-le să fie atât smeriți în lucrarea lor, cât și deschiși altor căi mai bune de evanghelizare decât „felul în care a fost dintotdeauna”. „Discernământul este un remediu pentru imobilitatea lui ‘întotdeauna a fost așa’ sau ‘avem nevoie de timp'”, a spus Papa pe 14 septembrie. „Este un proces creativ care nu se limitează la aplicarea metodelor. Este un antidot împotriva rigidității, pentru că aceleași soluții nu sunt bune peste tot. Nu fiți prizonierii nostalgiei de a avea un singur răspuns la toate cazurile.” A continuat avertizând că a avea un răspuns simplu și unic la toate întrebările poate ameliora anxietatea în activitatea noastră, dar amenință să ne facă viețile „uscate”.
Sfântul Părinte s-a adresat participanților la cursul anual de formare pentru noii Episcopi, care a avut loc la Roma și a fost organizat de Congregația pentru Episcopi și de Congregația pentru Bisericile Răsăritene. Le-a reamintit cât de important este să aibă smerenie, mai ales pentru lucrarea Duhului Sfânt. „Amintiți-vă că Dumnezeu a fost deja prezent în Diecezele voastre când ați sosit și va mai fi acolo când veți fi plecați”, a spus el. „Și, la final, vom fi cu toții măsurați nu după operele noastre, ci după creșterea lucrării lui Dumnezeu în inima turmei pe care o păzim în numele ‘Păstorului și păzitorului sufletelor noastre’.”
Discernământul, a continuat Papa, cere smerenie și ascultare. „Smerenie cu privire la proiectele tale. Ascultare în ceea ce privește Evanghelia, standardul suprem; față de Magisteriu, care o păzește; față de normele Bisericii Universale care o slujește; și față de situația concretă a oamenilor, care caută să obțină de la Biserică ce este mai fructuos pentru mântuirea lor”, a spus Pontiful. Pentru a realiza acest lucru, i-a încurajat pe Episcopi să cultive „o atitudine de ascultare, crescând în libertatea de a renunța la punctul vostru de vedere (când este parțial și inadecvat), pentru a-l asuma p cel al lui Dumnezeu”. Ascultarea este necesară deoarece discernământul Episcopului este mereu o acțiune comunitară, a spus el; nu ignoră „bogăția opiniei preoților și diaconilor, a poporului lui Dumnezeu și a tuturor celor care pot aduce o contribuție utilă”. Discernământul este un dar al Duhului pentru Biserica noastră, a subliniat Sfântul Părinte. Astfel, deși Episcopii pot avea multe responsabilități personale în slujba lor, ei sunt chemați să își trăiască propriul discernământ „de Păstor ca membru al Poporului lui Dumnezeu, în slujirea comunității creștine. Episcopul nu este ‘tatăl’ autosuficient și nici păstorul înspăimântat și izolat – ‘Păstorul singuratic’.”
Acesta este motivul pentru care Episcopul trebuie să fie conștient de marele dar, de „Spiritus Principalis” care i-a fost încredințat la hirotonire, a spus Papa. Poate din acest motiv Biserica, în rugăciunea de consacrare episcopală, a preluat o expresie din Miserere în care persoana care se roagă, după ce își prezintă eșecul, imploră Duhul să îi acorde generozitate imediată și spontană în ascultare față de Dumnezeu, „atât de fundamentală pentru cei care conduc o comunitate”. „Prin urmare, discernământul se naște în inima și în mintea Episcopului prin rugăciunea sa când se răspunde oamenilor și situațiilor încredințate lui cu Cuvântul divin pronunțat de Duhul”, a spus Papa. În intimitatea rugăciunii își dezvoltă Episcopul libertatea interioară de a lua decizii bune, atât în chestiuni ecleziale, cât și în cele personale. „Doar în tăcerea rugăciunii putem învăța glasul lui Dumnezeu, să percepem urmele limbajului lui, să îi accesăm adevărul”.
A explicat că Episcopii și conducătorii Bisericii trebuie să se străduiască să crească în tipul de discernământ care dialoghează cu credincioșii „într-un proces de însoțire răbdătoare și curajoasă”. Atunci poate „maturiza capacitatea fiecăruia – credincioși, familii, preoți, comunități și societăți; toți chemați să avanseze în libertatea de a alege și de a realiza binele pe care îl dorește Dumnezeu”. Deoarece discernământul nu este doar pentru cei înțelepți sau perfecți, a spus el. Dumnezeu se arată de fapt adesea celor mai umili. Așa că discernământul adevărat, a continuat el, este un proces deschis și necesar. Nu este vorba de formule fixe sau repetitive. „Păstorul este chemat să pună la dispoziția turmei harul Duhului, care știe să pătrundă în straturile realității și să ia în considerare nuanțele sale pentru a dezvălui ce vrea Dumnezeu să obțină în orice moment”.
