Papa Francisc: Să ne rugăm pentru guvernanți, dar și ei trebuie să se roage
18.09.2017, Vatican (Catholica) - Creștinii să îi însoțească cu rugăciunea pe guvernanți, pe cei de la conducere, chiar dacă aceștia greșesc, a fost îndemnul Papei Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei Santa Marta, din Vatican, luni, 18 septembrie 2017. Pontiful a cerut și guvernanților să se roage, pentru că altfel există riscul de a se închide în grupurile de apartenență. Dacă un guvernant are conștiința de a fi subaltern înaintea poporului și a lui Dumnezeu, atunci se roagă. Papa a prezentat aceste gânduri pornind de la lecturile biblice proclamate la Sfânta Liturghie a zilei: 1Timotei 2,1-8 și Luca 7,1-10, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
În prima lectură, Sfântul Apostolul Paul îl sfătuiește pe Timotei să înalțe rugăciuni pentru toți cei care sunt în funcții de conducere. În Evanghelia zilei este vorba despre o persoană de la conducere care se roagă, centurionul roman care avea un slujitor bolnav. Chiar dacă era străin, el iubea poporul, după cum ținea și la servitorul său, de care era îngrijorat. „Acest om simțea nevoia rugăciunii”, a observat Sfântul Părinte în predică. Nu doar pentru că „iubea”, ci și pentru că „avea conștiința de a nu fi stăpânul a toate, de a nu fi ultima instanță”. Știa că deasupra lui este altcineva care comandă. Avea la rândul său subalterni, soldați, dar el însuși era în condiția de subaltern. Acest fapt îl face să se roage. Dacă cineva aflat la conducere are această conștiință, atunci se roagă.
„Dacă nu se roagă, se închide în autoreferențialitatea sa ori în a partidului, în acel cerc din care nu mai poate să iasă; este un om închis în el însuși. Dar când vede adevăratele probleme și are această conștiință de subaltern, când știe că este un altul care are putere asupra lui – și cine are mai multă putere decât un guvernant? poporul, care i-a dat puterea, și Dumnezeu, de la care vine puterea prin intermediul poporului – când un guvernant are această conștiință, se roagă”. Sfântul Părinte a subliniat importanța rugăciunii pe care cei de la conducere trebuie să o facă „pentru că este vorba de rugăciunea făcută pentru binele comun al poporului care le-a fost încredințat”.
Pontiful a amintit, în această privință, colocviul pe care l-a avut cu un guvernant care în fiecare zi petrecea două ore în tăcere înaintea lui Dumnezeu, cu toate că avea o agendă foarte încărcată. Este necesar a cere de la Dumnezeu harul de a putea conduce bine, asemenea lui Solomon care nu i-a cerut lui Dumnezeu aur sau bogății, ci înțelepciune pentru a conduce. Guvernanții trebuie să ceară de la Domnul această înțelepciune. „Este foarte important ca guvernanții să se roage”, cerând de la Domnul să nu piardă „conștiința de subaltern” în raport cu Dumnezeu și cu poporul: „ca tăria mea să se afle acolo, nu în grupul restrâns sau în mine însumi”.
Iar celui care ar protesta spunând că este agnostic sau ateu, Papa Francisc i-a spus: „Dacă nu poți să te rogi, confruntă-te cu conștiința ta, cu înțelepții poporului tău, dar nu rămâne singur cu micul grup al partidului tău”. Aceasta înseamnă „a fi autoreferențial”. „Noi nu-i putem lăsa singuri pe guvernanți: trebuie să-i însoțim cu rugăciunea. Creștinii trebuie să se roage pentru guvernanți. Dar, ar spune cineva, cum să mă rog pentru cutare, care face atâtea lucruri murdare? Cu atât mai mult are nevoie! Roagă-te, fă pocăință pentru guvernanți. Rugăciunea de mijlocire – este atât de frumos ceea ce spune Paul – este pentru toți regii, pentru toți cei care sunt la putere. De ce? Pentru ca să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea. Când guvernantul este liber și poate să guverneze în pace, atunci întregul popor beneficiază”.
Pontiful a încheiat predica cu îndemnul de a face un examen de conștiință în ceea ce privește rugăciunea pentru guvernanți: „Vă cer o favoare: fiecare dintre voi să își acorde astăzi cinci minute, nu mai mult. Dacă este la conducere, să se întrebe: eu mă rog Celui care mi-a dat puterea prin intermediul poporului? Dacă nu este guvernant: eu mă rog pentru guvernanți? Da, pentru cutare și cutare da, pentru că îmi place, pentru alții, nu. Dar au nevoie mai mult aceștia decât aceia! Mă rog pentru toți cei de la conducere? Și dacă vă veți da seama, când faceți examinarea conștiinței înainte de Spovadă, că nu v-ați rugat pentru guvernanți, să spuneți acest lucru la mărturisirea păcatelor, pentru că a nu ne ruga pentru guvernanți este un păcat”.
