Papa Francisc: Să cerem harul compasiunii față de cei aflați în suferință
19.09.2017, Vatican (Catholica) - Compasiune, apropiere, restituire. În predica la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața zilei de marți, 19 septembrie 2017, Papa Francisc a comentat lecturile biblice ale zilei (1Timotei 3,1-13; Psalmul 100; Luca 7,11-17) și a vorbit pe larg despre Evanghelia învierii fiului văduvei din Nain. Pontiful a cerut de la Domnul harul compasiunii față de cei care suferă și puterea de a ne apropia de ei pentru a-i conduce „de mână” la demnitatea pe care Dumnezeu o vrea pentru fiecare dintre ei, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Subliniind condiția socială a celor care au beneficiat de minunea lui Isus, Papa a explicat că în mentalitatea Vechiului Testament, „cei mai săraci dintre sclavi erau chiar văduvele, orfanii și străinii”. Deseori, când se vorbește despre ei în textele biblice, revine îndemnul de a avea grijă de ei astfel încât să fie părtași la viața societății. Isus are capacitatea de a vedea detaliile pentru că vede cu inima și este cuprins de compasiune”. Compasiunea este un sentiment care te învăluie, este un sentiment al inimii, cuprinde totul. „Nu este totuna cu atitudinea celui care spune: ‘Ce păcat, bieții oameni!’ Nu este la fel. Compasiunea te face să participi. Înseamnă ‘a pătimi cu’. Aceasta este compasiunea.”
„Domnul participă la suferința unei văduve și a unui orfan. ‘Dar spune-mi, Tu ai o mulțime întreagă la îndemână, de ce nu vorbești mulțimii? Lasă, așa e viața, sunt tragedii care se întâmplă, nu pot fi evitate’. Nu! Pentru El erau mai importanți văduva și orfanul mort decât mulțimea căreia îi vorbea și care îl urma. De ce? Pentru că inima Sa era părtașă. Domnul, prin compasiunea Sa, este implicat în acest caz. A fost cuprins de compasiune”. Compasiunea nu este doar un simțământ interior pentru că, a arătat mai departe Papa Francisc, conduce la apropiere. Atâtea lucruri pot fi văzute fără a ne apropia de ele.
„A se apropia și a atinge realitatea. A atinge. Nu a privi de departe. El a fost cuprins de compasiune, primul cuvânt, și s-a apropiat, al doilea cuvânt. Apoi a făcut minunea. Isus nu a spus: ‘Acum, la revedere, Eu îmi văd de drumul meu’. Nu. L-a luat pe copil și ce se spune? ‘L-a redat mamei sale’. A reda, al treilea cuvânt. Isus face minuni pentru a reda, pentru a reașeza oamenii la locul lor. Este ceea ce a făcut prin răscumpărarea noastră. A fost cuprins de compasiune – Dumnezeu a avut compasiune – s-a apropiat de noi în Fiul Său și ne-a redat demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Ne-a re-creat pe toți”.
Îndemnul este „să facem la fel”, urmând exemplul lui Cristos: să ne apropiem de cei nevoiași, nu să îi ajutăm de departe pe motiv că „unii sunt murdari, nu fac duș și miros”. „De multe ori vedem tragedii la telejurnale sau pe prima pagină a ziarelor. ‘Uite, în țara cutare copiii nu au de mâncare. În altă țară copiii sunt înrolați ca soldați; în altă țară femeile sunt reduse în sclavie, oh, câte nenorociri, biata lume!’ Întorc pagina și trec la romane, la telenovela care vine după. Acest fapt nu este creștin. Iar întrebarea pe care aș pune-o acum, uitându-mă la toți, inclusiv la mine, este aceasta: ‘Sunt eu capabil să am compasiune, să mă rog? Când văd aceste lucruri pe care mass-media mi le aduce acasă, se mișcă în mine măruntaiele? Inima suferă împreună cu lumea aceea sau simt doar o simplă apăsare și spun: Sărmanii oameni!?’ Și dacă nu poți să fii cuprins de compasiune, atunci să o ceri spunând: ‘Doamne, dă-mi harul compasiunii!'”
