Papa Francisc: Creștine, mai întâi de toate îi aparții lui Dumnezeu
22.10.2017, Vatican (Catholica) - „Creștinul este chemat să se angajeze concret în realitățile pământești, dar luminându-le cu lumina care vine de la Dumnezeu”, a spus Papa Francisc duminică, 22 octombrie 2017, la rugăciunea Angelus, recitată împreună cu mii de credincioși din Piața San Pietro. La saluturile finale, Sfântul Părinte a menționat beatificarea de sâmbătă, 21 octombrie, la Barcelona, a unui nou grup de 109 martiri din timpul războiului civil spaniol și celebrarea duminică atât a Zilei Mondiale Misionare cât și a pomenirii liturgice a Sfântului Ioan Paul al II-lea, „Papă misionar”. Pontiful a cerut de asemenea rugăciuni pentru pace în lume și, în special, în Kenya, afectată de o gravă criză politică.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică (Matei 22,15-21) ne prezintă o nouă întâlnire față în față între Isus și opozanții Săi. Tema tratată este aceea a tributului dat Cezarului: o chestiune „spinoasă”, dacă este permis sau nu a plăti taxă împăratului din Roma, căruia îi era supusă Palestina în timpul lui Isus. Pozițiile erau diferite. Însă întrebarea adresată Lui de farisei: „Este permis sau nu a da tribut Cezarului?” (v. 17) constituie o capcană pentru Învățător. Într-adevăr, în funcție de cum ar fi răspuns, ar fi fost acuzabil că este ori pro ori contra Romei.
Însă Isus, și în acest caz, răspunde cu calm și profită de întrebarea răutăcioasă pentru a da o învățătură importantă, ridicându-se deasupra polemicii și a grupărilor opuse. Le spune fariseilor: „Arătați-mi moneda tributului”. Ei îi prezintă un dinar și Isus, observând moneda, întreabă: „A cui este această imagine și inscripția?” Fariseii nu pot decât să răspundă: „Ale Cezarului”. Atunci Isus conclude: „Dați-i, așadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (cf. v. 19-21). Pe de o parte, îndemnând să se restituie împăratului ceea ce îi aparține, Isus declară că a plăti taxa nu este un act de idolatrie, ci un act datorat autorității pământești; pe de altă parte – și aici dă „lovitura de grație” – amintind de primatul lui Dumnezeu, cere să i se dea ceea ce îi revine ca Stăpân al vieții omului și al istoriei.
Referința la imaginea lui Cezar, imprimată pe monedă, spune că este corect să se simtă cu titlu deplin – cu drepturi și obligații – cetățeni ai statului; dar în mod simbolic ne face să ne gândim la cealaltă imagine care este imprimată în orice om: imaginea lui Dumnezeu. El este Stăpânul a toate, iar noi, care am fost creați „după chipul Său”, aparținem înainte de toate Lui. Isus scoate din întrebarea pusă Lui de farisei o întrebare mai radicală și vitală pentru fiecare dintre noi, o întrebare pe care noi trebuie să ne-o punem: cui aparțin eu? Familiei, orașului, prietenilor, școlii, locului de muncă, politicii, statului? Da, desigur. Dar înainte de toate – ne amintește Isus – îi aparținem lui Dumnezeu. Aceasta este apartenența fundamentală. El este cel care ne-a dat tot ceea ce suntem și ceea ce avem. Așadar viața noastră, zi de zi, putem și trebuie să o trăim în re-cunoașterea acestei apartenențe a noastre fundamentale și în re-cunoașterea inimii față de Tatăl nostru, care îl creează pe fiecare dintre noi singular, irepetabil, dar întotdeauna după imaginea Fiului Său iubit, Isus. Este un mister minunat.
Creștinul este chemat să se angajeze concret în realitățile umane și sociale fără a-l contrapune pe „Dumnezeu” și „Cezarul”; a-l contrapune pe Dumnezeu și Cezarul ar fi o atitudine fundamentalistă. Creștinul este chemat să se angajeze concret în realitățile pământești, dar iluminându-le cu lumina care vine de la Dumnezeu. Încredințarea prioritară lui Dumnezeu și speranța în El nu comportă o fugă de realitate, ci dimpotrivă un a da în mod activ lui Dumnezeu ceea ce îi aparține. Pentru aceasta credinciosul privește la realitatea viitoare, aceea a lui Dumnezeu, pentru a trăi viața pământească în plinătate, și a răspunde cu curaj la provocările sale. Fecioara Maria să ne ajute să trăim mereu în conformitate cu imaginea lui Dumnezeu pe care o purtăm în noi, înăuntru, dând și contribuția noastră la construirea cetății pământești.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri, la Barcelona, au fost beatificați Matteo Casals, Teofilo Casajús, Fernando Saperas și 106 însoțitori martiri, aparținând Congregației călugărești a claretienilor și uciși din ură față de credință în timpul războiului civil spaniol. Exemplul lor eroic și mijlocirea lor să îi susțină pe creștinii care și în zilele noastre – și atâția -, în diferite părți ale lumii, îndură discriminări și persecuții.
Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Misiunilor, cu tema „Misiunea în inima Bisericii”. Îi îndemn pe toți să trăiască bucuria misiunii mărturisind Evanghelia în locurile în care fiecare trăiește și acționează. În același timp, suntem chemați să îi susținem cu afecțiunea, ajutorul concret și rugăciunea pe misionarii plecați pentru a-l vesti pe Cristos celor care încă nu îl cunosc. Amintesc și că este intenția mea să promovez o Lună Misionară Extraordinară în octombrie 2019, cu scopul de a alimenta ardoarea activității evanghelizatoare a Bisericii ad gentes. În ziua în care este pomenirea liturgică a Sfântului Ioan Paul al II-lea, papă Misionar, încredințăm mijlocirii sale misiunea Bisericii în lume.
Vă cer să vă uniți cu rugăciunea mea pentru pacea în lume. În aceste zile urmăresc cu atenție deosebită Kenya, pe care am vizitat-o în 2015, și pentru care mă rog pentru ca toată țara să știe să înfrunte dificultățile actuale într-un climat de dialog constructiv, având la inimă căutarea binelui comun. Și acum vă salut pe voi toți, pelerini care provin din Italia și din diferite țări. În mod deosebit, pe credincioșii din Luxemburg și pe cei din Ibiza, Mișcarea Familia Inimii Neprihănite a Mariei din Brazilia, pe Surorile Preasfintei Mame Îndurerate. Salut și binecuvântez cu afecțiune comunitatea peruană din Roma, adunată aici cu imaginea sacră Señor de los Milagros. Salut grupurile de credincioși din atâtea parohii italiene și îi încurajez să continue cu bucurie drumul lor de credință. Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
