Papa Francisc: Colonizările ideologice, un păcat împotriva lui Dumnezeu Creatorul
21.11.2017, Vatican (Catholica) - „Colonizarea culturală și ideologică constituie un păcat împotriva lui Dumnezeu creatorul pentru că dorește să schimbe Creația așa cum a făcut-o El. Împotriva acestor colonizări, care de-a lungul istoriei s-au întâmplat de multe ori, există un singur medicament: mărturia personală, martiriul”, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată marți, 21 noiembrie 2017, în capela Casei Santa Marta din Vatican, comentând pe larg martiriul bătrânului Eleazar, prezentat în prima lectură biblică a zilei luată din cartea a doua a Macabeilor (2Mac 6,18-31).
Pontiful a subliniat că, în general, există trei feluri de persecuții: una doar religioasă, alta politico-religioasă – precum Războiul de 30 de ani sau Noaptea Sfântului Bartolomeu – și o persecuție de natură strict culturală, atunci când vine „o nouă cultură care vrea să înnoiască totul și rade până la sol tradițiile, istoria, chiar și religia unui popor”. În acest din urmă fel de persecuție se află Eleazar, condamnat la moarte pentru că a vrut să își păstreze credința în Dumnezeu, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Lecturile biblice din ritul latin ale acestei săptămâni liturgice au început luni cu prezentarea acestei persecuții culturale cu care s-a confruntat poporul lui Israel. Unii din popor, văzând puterea și măreția atrăgătoare a regelui Antioh Epifanul, s-au gândit să facă alianțe cu noua stăpânire ca să fie moderni, în pas cu timpurile. S-au prezentat cu această inițiativă înaintea regelui care „le-a dat voie să introducă instituțiile păgâne ale neamurilor”. Nu idei sau divinități, a subliniat Pontiful, ci instituții. În acest fel, poporul crescut cu Legea Domnului a făcut loc unei noi culturi, unor noi instituții care au eliminat tot ce era înainte: cultura, religia, legea. „Totul nou”.
„Modernitatea” este o adevărată colonizare ideologică ce își propune să impună poporului lui Israel „această obișnuință unică”, potrivit căreia totul se face în acest fel și nu există libertatea pentru alte lucruri. Unii au acceptat, pentru că părea un lucru bun, ca să fie ca ceilalți, drept pentru care au scos tradițiile și poporul a început să trăiască într-un fel diferit. Pentru a apăra „adevăratele tradiții” ale poporului apar, însă, și unele forme de rezistență, precum cea a lui Eleazar, om cu demnitate și foarte respectat. Cărțile Macabeilor prezintă istoria acestor martiri, a acestor eroi.
O persecuție care s-a născut dintr-o colonizare ideologică merge întotdeauna în acest fel: distruge, „le face pe toate la fel, nu are capacitatea de a tolera diferențele”. Despre regele Antioh Epifanul, cartea Macabeilor spune că era „o rădăcină perversă”, o rădăcină care face să crească în rândul poporului lui Dumnezeu, cu sprijinul puterii, aceste obișnuințe „noi, păgâne, mundane”. Papa Francisc a spus: „Acesta este parcursul colonizărilor culturale care ajung chiar la persecuția celor care au credință. Dar nu trebuie să mergem prea departe pentru a vedea unele exemple: să ne gândim la genocidele din secolul trecut, care reprezentau o chestiune culturală, nouă: ‘toți la fel, iar cei care nu au sânge pur, afară cu ei…'”
„Toți la fel, nu este loc pentru diferențe, nu există spațiu pentru ceilalți, nu este loc pentru Dumnezeu. Aceasta este rădăcina perversă. În fața acestor colonizări culturale, care se nasc din perversitatea unei rădăcini ideologice, Eleazar se face el însuși rădăcină”. Într-adevăr, Eleazar moare cu gândul la tineri, ca să le dea un nobil exemplu: „Își dă viața și, din iubire față de Dumnezeu și de lege, se face rădăcină pentru viitor”. Lângă rădăcina perversă care produce o colonizare ideologică și culturală, se află „altă rădăcină, care își dă viața ca să facă să crească viitorul”.
Desigur, ceea ce venea odată cu stăpânirea lui Antioh Epifanul era o noutate. Nu toate noutățile sunt rele. Este îndeajuns să ne gândim la Evanghelie, la Isus. Trebuie să învățăm să facem diferența. „Este necesar să discernem noutățile. Această noutate este a Domnului, vine de la Duhul Sfânt, vine din rădăcina lui Dumnezeu sau dintr-o rădăcină perversă? ‘Înainte, da, copiii nu puteau fi uciși, era un păcat; astăzi, în schimb, se poate, nu este o problemă chiar atât de mare.’ Aceasta este o noutate perversă. Ieri, diferențele erau clare, cum le-a făcut Dumnezeu, creația era respectată; astăzi, în schimb, suntem puțin moderni: tu faci, tu înțelegi; lucrurile nu sunt chiar atât de diferite. Și se face un amestec de lucruri”.
Noutatea care vine de la Dumnezeu, în schimb, nu intră niciodată la „negocieri”, ci face să crească și are în vedere viitorul. „Colonizările ideologice și culturale se uită numai la prezent, neagă trecutul și nu se uită la viitor. Trăiesc în momentul de față, nu în timp, și de aceea nu pot să ne promită nimic. Cu această intenție de a-i face pe toți la fel și de a șterge diferențele comit, fac păcatul extrem de urât al blasfemiei împotriva lui Dumnezeu Creatorul. Ori de câte ori vine o colonizare culturală și ideologică, se păcătuiește împotriva lui Dumnezeu Creatorul pentru că se vrea schimbarea Creației așa cum a făcut-o El. Împotriva acestui fapt, care de-a lungul istoriei s-a întâmplat de multe ori, există un singur medicament: mărturia, adică martiriul”.
Eleazar aduce mărturia vieții gândindu-se la moștenirea pe care o lasă prin exemplul său: „Eu așa trăiesc. Da, dialoghez cu cei care gândesc altfel, dar mărturia mea este așa, după legea lui Dumnezeu”. Eleazar nu se gândește să lase în urma lui bani sau altceva. El se gândește la viitor, la „moștenirea propriei mărturii”, la mărturia care avea să fie pentru tineri o garanție, „o promisiune de rodnicie”. El se face pe sine rădăcină ca să dea viață celorlalți. Fie ca exemplul său, a încheiat Sfântul Părinte, „să ne ajute în momentele de confuzie în fața colonizărilor culturale și spirituale care ne sunt propuse”.
