Papa Francisc: Dumnezeu are o bunătate de tată și de mamă
14.12.2017, Vatican (Catholica) - Bunătatea lui Dumnezeu, ca trăsătură care îl definește în mod esențial, s-a aflat în centrul predicii Papei Francisc din cadrul Sfintei Liturghii celebrate joi, 14 decembrie 2017, în capela Casei Santa Marta, din Vatican. Inspirându-se din prima lectură a liturgiei zilei, luată din Cartea Profetului Isaia, capitolul 41, și făcând referire la Psalmul responsorial (144/145) în care se vorbește despre bunătatea Domnului față de toți și despre dragostea pe care o arată oricărei făpturi, Pontiful a pus accentul pe trăsătura paternă a Domnului care, asemenea unui tată, ne spune: „Nu te teme, Eu îți voi veni în ajutor!”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Pare că Dumnezeul nostru dorește să ne cânte un cântec de leagăn, căci Dumnezeu este capabil de aceasta. Bunătatea Sa este astfel: este bunătate de tată și de mamă. A spus de atâtea ori: ‘Chiar dacă o mamă și-ar uita fiul, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip’. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi este viscerală. Dumnezeu, vorbindu-ne, se face mic pentru a se face înțeles de noi, pentru ca noi să avem încredere în El și să-i putem spune, cu curajul apostolului Paul, care îl cheamă pe Dumnezeu Tată – Abbà, căci bunătatea lui Dumnezeu este bunătatea Tatălui.”
Amintind și faptul că, uneori, Dumnezeu ne mustră, Sfântul Părinte a insistat asupra mărinimiei lui Dumnezeu care, cu bunătate, se apropie de noi și ne salvează, acesta fiind un mister și unul dintre cele mai frumoase aspecte: „Este Dumnezeu mare care se face mic și care se coboară fără să înceteze să fie mare. În această logică, cel care se face mic este de fapt mare. Crăciunul ne ajută să înțelegem aceasta prin imaginea ieslei… unde stă Dumnezeu în chip de Prunc. Îmi vine în minte o frază a Sf. Toma de Aquino, din prima parte a lucrării Summa Theologica; dorind să explice ce este divinul și care este cel mai divin lucru, spune: nu vă înspăimântați de cele mărețe, dar țineți cont de cele mici. Acesta este divinul: măreție și smerenie împreună.”
Dumnezeu nu doar ne ajută, ci ne și face promisiuni privind bucuria și o recoltă foarte bogată, Pontiful insistând asupra caracterului patern și matern al lui Dumnezeu, ceea ce implică din partea noastră curajul de a ne adresa lui Dumnezeu, de a-i vorbi despre rănile, despre suferințele noastre, asigurându-ne că locul în care se manifestă cel mai bine bunătatea lui Dumnezeu este reprezentat chiar rănile noastre, pe care Domnul dorește să le vindece.
