Papa Francisc: Închisoarea nu trebuie să oprească visele și speranțele
16.01.2018, Santiago (Catholica) - Papa Francisc a vizitat marți o închisoare pentru femei din Santiago, spunându-le deținutelor că deși uneori pare că nu au viitor, nu trebuie să se oprească niciodată din a visa și a privi spre oportunități pentru creșterea personală. „A ne pierde libertatea nu înseamnă a ne pierde visele și speranțele. A ne pierde libertatea nu este același lucru cu a ne pierde demnitatea”, a spus el pe 16 ianuarie. De aceea a subliniat necesitatea respingerii „clișeelor meschine” care ne spun „că nu ne putem schimba, că nu merită să încercăm, că nu vom obține nimic”.
„Nu, dragi surori! Unele lucruri aduc schimbare”, a continuat Sfântul Părinte. „Toate acele eforturi pe care le facem pentru a construi un viitor mai bun – chiar dacă uneori par a eșua – toate vor da cu siguranță rod și vor fi răsplătite”, le-a spus el femeilor din închisoarea San Joaquin din Santiago, îngrijită de surori din Congregația Bunului Păstor. Înființată în 1864 și trecută în grija surorilor din 1996, închisoarea avea până în 1980 circa 160 de deținute. Dar cu creșterea folosirii drogurilor, din 2000 închisoarea a ajuns să fie aglomerată chiar și cu 1.400 de deținute. Astăzi închisoarea are 45% dintre deținutele din Chile.
Pontiful a vizitat închisoarea în prima sa zi plină din Santiago, parte a vizitei din 15-22 ianuarie în Chile și Peru. A oferit penitenciarului un basorelief ceramic cu Fecioara Maria. În timpul întâlnirii a ascultat mărturia sr. Nelly León, care răspunde de pastorația în închisoare și care s-a plâns că săracii sunt în special cei trimiși în închisoare în Chile. A ascultat-o și pe Janeth Zurita, deținută, care a cerut iertare celor răniți de acțiunile ei și a vorbit despre suferința copiilor deținutelor. „Fie ca Dumnezeu să aibă milă de copiii ai căror părinți sunt la închisoare, deoarece aceștia i-au pedepsit, fără să fi voit”, a spus ea. Zurita și-a exprimat și speranța „că vom putea să ne plătim datoria față de societate fără să fim separate de copiii noștri”.
În discursul său, Papa i-a mulțumit Zuritei pentru cuvintele ei, „pentru curajul tău de a cere iertare. Cât de mult avem cu toții de învățat din actul tău de curaj și smerenie.” I-a mai spus că această cerere de iertare slujește ca amintire a faptului „că fără această atitudine ne pierdem umanitatea”. A observat că multe dintre deținute sunt mame, astfel că ele știu ce înseamnă a aduce o nouă viață în lume. „Maternitatea nu este și nu va fi niciodată o problemă. Este un dar, unul dintre cele mai frumoase daruri posibile”, a afirmat el, subliniind că în poziția lor femeile au o poziție unică de responsabile pentru creșterea vieților pe care le-au născut.
„Vouă vi se cere să vă îngrijiți de viitor. Să îl faceți să crească, să îl ajutați să se dezvolte. Voi aveți capacitatea incredibilă de a vă adapta noilor circumstanțe și de a merge înainte.” Copiii sunt în sine o sursă de tărie și un imbold pentru viitor, a continuat el, explicând că prezența lor este și un semn de amintire că viața trebuie trăită pentru viitor și nu blocați în trecut. „Astăzi libertatea v-a fost luată, dar acesta nu este ultimul cuvânt. Deloc.” Le-a cerut femeilor să privească spre viitor. „Priviți înainte spre ziua în care vă veți întoarce în societate.”
Amintind de pasajul din Evanghelia lui Marcu în care Cristos este luat în derâdere când a spus despre fiica liderului sinagogii că nu este moartă, ci doar doarme, Papa a spus că Isus „nu bagă în seamă ridiculizările și nu renunță niciodată”, ci ne ia de mână și ne ridică, așa după cum a făcut cu acea fetiță. Din păcate sentința cu închisoare pare uneori doar o pedeapsă, fără oportunități de creștere personală. „Nu este bine”, a spus el, explicând că inițiative care să pregătească pentru diverse meserii și pentru refacerea relațiilor sunt „semne de speranță pentru viitor”.
„Să le ajutăm să crească”, a afirmat, adăugând că „ordinea publică nu trebuie redusă la măsuri puternice de securitate ci trebuie să privească în primul rând măsurile de prevenție, precum munca, educația și mai marea implicare comunitară.” Sfântul Părinte și-a încheiat discursul spunând că viața înflorește și își arată frumusețea atunci când lucrăm împreună pentru a face lucrurile mai bune și deschidem ușile spre noi posibilități. I-a salutat pe toți cei care lucrează sau sunt voluntari în închisoare. S-a adresat și autorităților închisorii, cerându-le să ofere „condițiile necesare pentru îndeplinirea muncii voastre cu demnitate. O demnitate care generează demnitate.”
