Exercițiile spirituale ale Papei: Excesul de milostivire are un sens
23.02.2018, Vatican (Catholica) - „Nu există milostivire fără excese”, a spus pr. Tolentino de Mendonça, joi dimineața, 22 februarie 2018, în timpul exercițiilor spirituale pe care le predică Papei și Curiei Romane în „Casa Divin Maestro” la Ariccia. Însă „excesul de milostivire are un sens”, a afirmat el, inspirându-se din parabola fiului risipitor. Pentru că „milostivirea nu înseamnă a da altuia ceea ce merită”. Ba chiar, „cu un efect etic de inversare, putem afirma că milostivirea înseamnă a oferi altuia exact ceea ce nu merită. Înseamnă a da mai mult, înseamnă a da dincolo de limită, a merge dincolo.”
De altfel „milostivirea nu se lasă închisă într-o definiție – a relansat predicatorul – și pentru a o înțelege trebuie să ne întrupăm pentru ca să o putem atinge”. Și să verificăm că „este compasiune, bunătate, iertare, punerea în locul celuilalt, a-l lua pe celălalt pe umeri, reconciliere profundă” cu un „stil de gratuitate și iubire”. Până acolo încât, dacă „noi cu ușurință îmbrăcăm toga judecătorului pentru a stabili ce anume merită celălalt, Tatăl milostiv nu se lasă sechestrat de impulsul judecății”. De fapt „dacă nu există exces de iubire care să ajute la îngrijirea rănilor, să deschidă un alt orizont și să fie pârghie pentru schimbare, nu poate exista soluție”.
Pr. Tolentino de Mendonça – după ce a schițat profilurile familiei propuse de parabolă, „oglindă” și pentru noi, insistând asupra relațiilor lor reciproce și cu tatăl, între puțină milostivire, „așteptări bolnave”, „invidie”, „cinism autist” și „patologie a dorinței” – a afirmat că „Tatăl nu este inconștient, știe tot, și totuși îmbrățișează tot și acoperă tot cu iubirea Sa”. De fapt, nouă „cu siguranță ne sunt necesare «nu»-uri care fac să crească dar este nevoie de «da» pentru a atinge însuși misterul vieții”. Și „milostivirea înseamnă a spune «da» când s-ar aștepta un «nu»; este „o datorie la care nimeni nu ne obligă” și pentru aceasta este „exigentă, angajantă”. Dar „nu există viață fără milostivire”. Până la urmă, a concluzionat el, „știm bine că imaginea unui Dumnezeu intransigent și pedepsitor a aruncat generații întregi într-o angoasă paralizantă. Și că încă subzistă o înțelegere greșită cu privire la dreptatea lui Dumnezeu, cu atâtea fantome și frici care îi sunt asociate”. De aceea trebuie „vestit în mod absolut că dreptatea divină nu este punitivă ci iluminată și revoluționată de milostivire”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
