Meditațiile pentru Calea Crucii de la Colosseum scrise de liceeni
08.03.2018, Roma (Catholica) - „Dar chiar e adevărat, domnule profesor?” „Uau!” „Și de ce tocmai noi?” Reacțiile elevilor de la liceul clasic „Pilo Albertelli”, unul dintre cele mai vechi din Roma, au variat de la uimire la incredulitate, la curiozitate precum și frică, atunci când profesorul de religie, Andrea Monda, le-a comunicat decizia Papei de a le încredința textele pentru Via Calea Crucii din Vinerea Sfântă de la Colosseum.
O decizie inedită – publicată astăzi de purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Greg Burke – pentru o slujire încredințată în mod tradițional teologilor, preoților, Episcopilor și Cardinalilor, dar care apare complet naturală în anul dedicat tinerilor care va culmina la Sinodul din octombrie dedicat lor. Andrea Monda, scriitor și eseist, protagonist al documentarului despre predarea religiei la școală „Buongiorne professore”, transmis pe Tv2000, a ales și a coordonat grupul care cuprinde nu numai elevi de la „Albertelli”, ci și foști elevi acum studenți universitari, așa cum a explicat pentru Vatican Insider, în interviul tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro. Întrebat cum i-a ales, a spus:
– Am luat o hârtie albă și am ales dintre elevii de liceu și studenții din universități pe cei care mi se păreau mai sensibili. La sfârșit am selecționat circa douăzeci de nume, cu vârste între 15 și 26 de ani. Cea mai mare parte sunt fete. Le-am făcut propunerea, am întrebat cine se simțea în stare etc, cincisprezece au acceptat. Fiecare și-a ales stațiunea sa, două le vor împărtăși.
– Acești tineri sunt toți catolici?
– Frumoasă întrebare. Nu sunt un paroh, nici un profesor de catehism, ci un profesor într-o școală publică și într-o școală publică ne aflăm în fața celei mai variate umanități. Deci nu aș ști să indic nivelul credinței lor sau al practicii lor creștine. Așa cum spunea, am raționat cu privire la sensibilitatea morală, spirituală, creativă a acestor tineri și le-am cerut să spună ceva despre semnificația Via Crucis fără a se preocupa că trebuie să scrie texte teologice. Răspunsurile au fost cu adevărat foarte frumoase.
– De exemplu? Povestiți-ne vreunul.
– Vă explic ce metodă am folosit: i-am convocat pe toți la școală, s-au așezat toți în jurul meu și am citit textele Pătimirii lui Cristos, mai ales textele mai strâns legate de Calea Crucii. Le-am cerut tinerilor să se imagineze acolo, la Ierusalim, în timpul Calvarului, să se pună în fața acestor scene ale lui Isus condamnat, Isus împovărat de Cruce, căzut la pământ și așa mai departe. Deci o experiență de imaginație și de întruchipare: nu am cerut să vorbească, ci să observe aceste momente și să lase inima să vorbească. Fiecare a răspuns cu prospețimea sa, bagajul său de viață… Erau unii care s-au înduioșat sau care au rămas loviți de o figură în mod deosebit, ca de exemplu aceea a lui Simon din Cirene. Și pe baza acestor „reacții la cald” a fost ușor să se încredințeze cele 14 stațiuni. Mai mult, le-au ales singuri!
– Deci un nou parcurs, pentru studenți dar și pentru Dvs…
– Da. Tinerii au făcut într-adevăr aproape totul singuri, dar au avut încredere și în mine. Eu am fost „intermediarul” lor: am ales grupul, am coordonat și am făcut editarea textelor care mi-au fost predate în puțin timp. Editare la minim, chiar numai câteva corecturi la formă pentru că substanța era într-adevăr bună.
– Care sunt temele-cheie care reies în aceste texte ale elevilor Dvs?
– Multe. De exemplu se vorbește despre migranți, despre faptul de a fi despuiați de toate chiar și de propria demnitate, sau despre raportul cu noile tehnologii în care tinerii sunt complet cufundați. În general am văzut multă speranță, de exemplu o tânără reflectă asupra faptului că tocmai această cădere și ridicare a lui Isus reprezintă o injecție de încredere, de speranță, pentru mulți tineri, pentru viitor. Se vorbește mult și despre durere, despre suferință… Mulți tineri citind scenele din Evanghelie au spus că sunt „urâte”. Dar urâte pentru că astăzi noi, și tinerii în mod deosebit, nu suntem obișnuiți să trăim suferința, nu vrem să o vedem. Tocmai pentru aceasta lecția lui Isus este puternică. Așa cum sunt puternice scrierile acestor studenți, puternice pentru că sunt autentice, puternice în simplitatea lor.
