Papa Francisc: Când ne rugăm pentru alții, să o facem cu răbdare și curaj
15.03.2018, Vatican (Catholica) - Curajul și răbdarea sunt cele două trăsături ale rugăciunii pe care trebuie să o înălțăm la Dumnezeu „cu libertate, ca fii”, a spus Papa Francisc la predica de la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața de joi, 15 martie a.c., în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului. Comentând lecturile biblice ale zilei (Ex 32,7-14; Ps 105; In 5,31-47), Pontiful a pus accentul pe prima lectură, luată din cartea Exodului, despre convorbirea dintre Domnul și profetul Moise în legătură cu apostazia poporului ales, informează redacția română a Radio Vatican.
Profetul încearcă să stăvilească mânia aprinsă a Domnului față de poporul Său care „a renunțat la slava Dumnezeului celui viu pentru a se închina la vițelul de aur”. În dialogul îndrăzneț pe care îl susține cu Dumnezeu, Moise „se apropie cu argumente” și îi amintește Domnului ceea ce a făcut pentru poporul său, pe care l-a eliberat di robia egipteană, și îi aduce aminte de credincioșia patriarhilor Abraham și Isaac. Din cuvintele acestei convorbiri „tête-à-tête”, a subliniat Pontiful, transpare mai presus de toate participarea lăuntrică a profetului, iubirea profundă față de poporul său. Moise nu se teme să spună adevărul pe față, „nu intră în jocuri de mituire”, nu cedează în fața posibilității de „a-și vinde conștiința”. Acest lucru este pe placul Domnului pentru că, a remarcat Papa Francisc, „atunci când Dumnezeu vede un suflet, o persoană care se roagă, se roagă și iar se roagă pentru ceva, El se simte adânc mișcat”.
„Fără mită. Eu stau de partea poporului și stau de partea Ta. Aceasta este rugăciune de mijlocire, o rugăciune care argumentează, care are curajul de a spune totul pe față înaintea Domnului cel răbdător”, a spus Sfântul Părinte. „Este nevoie de răbdare în rugăciunea de mijlocire. Nu putem să îi promitem unei persoane că ne vom ruga pentru ea și apoi să încheiem totul cu un ‘Tatăl Nostru’, un ‘Bucură-te, Marie’ și gata. Nu. Dacă spui că te rogi pentru cineva, trebuie să mergi pe această cale. Și e nevoie de răbdare.” În viața de zi cu zi, din nefericire, nu sunt rare situațiile în care directorii sunt dispuși să își sacrifice întreprinderea pentru a-și salva interesele, pentru a obține un profit. Dar Moise nu intră în „logica mituirii”, stă de partea poporului și se luptă pentru poporul său.
Sfintele Scripturi sunt pline cu exemple de statornicie, de persoane capabile „să meargă înainte cu răbdare”. În acest sens, femeia canaaneană (Mt 15, 21 ș.u.) și orbul din Ierihon ((Mc 10,46-52) au ceva de spus. „Pentru rugăciunea de mijlocire sunt necesare două lucruri: curajul, ‘paresia’, și răbdarea. Dacă eu vreau ca Domnul să mă asculte în ceea ce îi cer, trebuie să merg, să merg și iar să merg, să bat la ușă, să bat la inima lui Dumnezeu, și o fac pentru că inima mea este părtașă la inima celuilalt. Dar dacă inima mea nu se simtă părtașă la acel necaz ori cu acea persoană pentru care trebuie să mă rog, nu va fi capabilă de curaj, nici de răbdare.”
Sfântul Părinte a arătat la finalul predicii sale calea de urmat în cazul rugăciunii de mijlocire: a deveni părtași, a se lupta, a merge înainte, a posti. „Domnul să ne dăruiască harul acesta, harul de a ne ruga înaintea lui Dumnezeu cu libertate, ca fii; de a ne ruga cu insistență, de a ne ruga cu răbdare, dar mai ales de a ne ruga știind că [în rugăciune] eu vorbesc cu Tatăl meu și Tatăl meu mă va asculta. Domnul să ne ajute să facem progrese în această rugăciune de mijlocire.”
