Omagierea Episcopului Inocențiu Micu-Klein la Blaj
20.05.2018, Blaj (Catholica) - Sâmbătă, 19 mai 2018, a fost omagiat la Blaj, la 250 de ani de la trecerea la cele veșnice, Episcopului greco-catolic Inocențiu Micu-Klein, întemeietor al Blajului și erou al Națiunii Române. În fața statuii întemeietorului Blajului din în Piața 1848, Asociația județeană Sarmizegetusa C.M.M.R Deva-Hunedoara a adus onorurile militare. A fost oficiat apoi un Te-Deum în Catedrala Arhiepiscopală Majoră din Blaj de Pr. Vicar Mitropolitan Ioan Fărcaș, împreună cu un sobor de preoți.
Prof. univ. dr. Ion Buzași a susținut un discurs la acest eveniment, discurs publicat pe BRU.ro. La început au fost oferite date biografice despre Episcopul Micu-Klein: „S-a născut la 24 iunie 1700 la Sadu, jud. Sibiu. Între 1707 și 1718 a urmat studii primare, gimnaziale și liceale la Școala Iezuiților din Sibiu; între 1718 și 1725 studii universitare la Colegiul Academic Iezuit din Cluj, continuate cu studii de filozofie între 1725-1727, și teologice la Tîrnavia (Slovacia). La puțină vreme după hirotonire ca preot este ales Episcop al Bisericii Greco-Catolice din Ardeal, cu reședința la Făgăraș. În 1737 mută sediul Episcopiei de la Făgăraș la Blaj și începe o aprigă luptă pentru drepturile românilor din Transilvania, ca membru al Dietei Transilvane alcătuind o serie de memorii adresate Curții din Viena. […] Acuzat de către dușmanii neamului românesc și ai Bisericii românești, Inochentie Micu Klein este ‘chemat’ la Viena să își justifice acțiunile în fața unei comisii. Episcopul refuză și pleacă la Roma. În 1751 a fost obligat să își dea demisia. A trecut la cele veșnice în 1768 la Roma, cu dorul Blajului și a țării în suflet. În 2002 osemintele sale au fost aduse la Blaj, îndeplinindu-i se astfel dorința exprimată într-o scrisoare-testament.”
Prof. Buzași a evidențiat desigur legătura între Episcopul Inochentie și Blaj. „Lui îi aparține Blajul ca oraș românesc și centru al Bisericii Greco-Catolice a românilor. El a ctitorit Blajul în urmă cu mai bine de un sfert de mileniu, în primăvara anului 1737 când s-a gândit să ridice aici ‘o cetate de credință și mândrie românească’. El vorbește pentru prima dată despre oropsita ‘plebs valachica’, disprețuită de neamurile stăpânitoare de atunci ale Transilvaniei, ca de o națiune, ale cărei drepturi legitime le afirmă cu un curaj deosebit, nemaiîntâlnit până atunci, în memorii adresate împăratului sau în diete. Și vorbește cu atâta ardoare încât inamicii neamului românesc sunt cuprinși de o furie oarbă și îi caută pieirea.” Și a amintit de dorința sa ultimă, exprimată într-o „superbă profesiune de credință”: „Nu știu prin ce dulceață ne atrage pământul natal și nu ne îngăduie să îl uităm. Zilele mele sunt spre asfințit și aș vrea ca sufletul în timpul când se va despărți de corp să fie încredințat Creatorului […] și oasele mele să aștepte obșteasca înviere în mănăstirea din Blaj”.
Discursul a atins și tema pasiunii prelatului pentru literatura latină. „Ne-a lăsat în manuscris o antologie intitulată Ilustrium poetarum flores (Cele mai frumoase creații ale poeților), un fel de dicționar al înțelepciunii în care categoriile moralei și existenței (de la abstinență la viciu), orânduite alfabetic, sunt ilustrate cu fragmente din poezia și proza latină. Cultul pentru latinitate este o altă componentă a faptei sale patriotice, pentru că, spunea Eminescu, ‘sămânța din care a răsărit acest popor este nobilă și poporul român nu va pierii decât atunci când va uita nobila sa obârșie’. La acest permanent și vital memento ne îndeamnă Blajul prin dascălii și arhiereii ce i-au urmat lui Inocențiu.”
La final, prof. Buzași a amintit că meritele Blajului în istoria națională și culturală au fost nu o dată minimalizate și contestate. „Sunt contestate și acum, iar păcatele sale sunt adesea hiperbolizate”, a spus el. Și ca răspuns l-a citat pe Timotei Cipariu, care îi scria lui George Barițiu în 1864: „Blajul are vinele sale, are și Sibiul, Bucureștii, Iașii, toți românii. Dar Blajul are și faptele sale la care se poate uita înapoi cu fală. Multe alte locuri din românime au și au avut cu sute de ori mai multe mijloace de a lucra pentru cler, naționalitate decât Blajul, și nu au făcut mai mult decât Blajul de nu au făcut mai puțin, de nu au făcut nimica.”
Imagini
