Papa Francisc: Ecologia umană începe cu acceptarea trupului
26.06.2018, Vatican (Catholica) - O ecologie umană sănătoasă începe cu o viziune respectuoasă și integrală asupra trupului așa cum l-a creat Dumnezeu, le-a spus Papa Francisc participanților la cea de-a 24-a adunare generală a Academiei Pontificale pentru Viață. Discursul a fost ținut luni, 25 iunie, la începutul celor trei zile de adunare organizată de Academie, în Vatican. Tema întâlnirii este „Începuturi egale – dar apoi? O responsabilitate globală”.
„Există o viață umană zămislită, o viață în gestație, o viață venită pe lume, o viață de copil, o viață adolescentă, o viață adultă, o viață îmbătrânită și consumată – și există viața veșnică”, a trecut Pontiful în revistă etapele de existență. „Există o viață care este familie și comunitate, o viață care este invocație și speranță. Așa cum există și viața umană fragilă și bolnavă, o viață rănită, ofensată, degradată, marginalizată, rebutată. Este întotdeauna viață umană. Este viața persoanelor umane, care locuiesc pământul creat de Dumnezeu și împărtășesc casa comună tuturor creaturilor vii.”
Indicând spre păcat, ca sursă a „muncii murdare a morții”, a spus: „Răul încearcă să ne convingă că moartea este sfârșitul oricărui lucru, că am venit pe lume din întâmplare și suntem destinați să terminăm în nimic. Excluzându-l pe celălalt din orizontul nostru, viața se concentrează asupra sieși și devine bun de consum. Narcis, personajul din mitologia antică, ce se iubește pe sine însuși și ignoră binele celorlalți, este naiv și nici nu-și dă seama de asta. Între timp, însă, răspândește un virus spiritual foarte contagios, care ne condamnă să devenim oameni-oglindă, care se văd doar pe ei înșiși și nimic altceva. Este ca și cum ar deveni orbi față de viață și față de dinamica sa, ca dar primit de la alții și care cere să fie pus în mod responsabil în circulație pentru alții.”
Citând din Laudato si’, pentru promovarea unei viziuni holiste asupra persoanei, Papa a spus: „A învăța să primim propriul trup și să avem grijă de el și să respectăm semnificațiile sale este esențial pentru o adevărată ecologie umană. Și a aprecia propriul trup în feminitatea sau masculinitatea sa este necesar pentru a ne putea recunoaște pe noi înșine în întâlnirea cu celălalt diferit de noi.” A invitat la integrarea temelor eticii vieții umane „în textele și în învățăturile formării creștine și ecleziastice”. „O convertire la centralitatea actuală a ecologiei umane integrale, adică a unei înțelegeri armonioase și globale a condiției umane, îmi doresc să găsească în angajarea voastră intelectuală, civilă și religioasă, sprijin valabil și intonare propunătoare.”
La final, Sfântul Părinte a atras atenția asupra „problemei serioase a destinației ultime” a omului, care orientează existența lui spre un orizont care îl depășește. Și citând din Conciliul Vatican II, din Gaudium et spes, a spus că „fiecare persoană este chemată gratuit la comuniunea cu Dumnezeu însuși și la împărtășirea fericirii Lui”. Și a continuat: „noi suntem infinit mai mult decât ceea ce putem să facem pentru noi înșine. […] Înțelepciunea creștină trebuie să redeschidă cu pasiune și îndrăzneală gândirea despre destinația neamului omenesc la viața lui Dumnezeu, care a promis să deschidă la iubirea vieții, dincolo de moarte, orizontul infinit al trupurilor iubitoare de lumină, fără lacrimi. Și de a-i uimi veșnic cu încântarea mereu nouă a tuturor celor ‘văzute și nevăzute’ care sunt ascunse în sânul Creatorului.”
