Congresele Euharistice chineze, un semn al timpurilor
12.07.2018, Roma (Catholica) - Duminică, 8 iulie 2018, ajunul comemorării martirilor chinezi, catolicii din Fengxiang au încheiat în mod public și solemn Congresul Euharistic Diecezan, cu o procesiune pe străzile orașului, la care au participat mii de credincioși, în pofida amenințărilor de furtună care la un moment dat s-au transformat în ploaie torențială. Cu această ocazie, catedrala a fost împodobită în manieră specială. Procesiunea euharistică, începută după Liturghia solemnă, s-a desfășurat timp de peste o oră și jumătate pe străzile orașului. Cortegiul a fost deschis de sute de copii, urmați de preoți, călugări, călugărițe și apoi de mulțimea de credincioși tineri și adulți. La Fengxiang, Congresul Euharistic Diecezan este organizat o dată la doi ani, aflăm din materialul de pe Ercis.ro, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu .
Cel care a favorizat celebrarea cu această frecvență a Congresului Euharistic în Dieceza de Shaanxi a fost Episcopul Lucas Li Jingfeng, decedat în noiembrie 2017 la venerabila vârstă de 95 de ani. Lucas Li a fost unul dintre „patriarhii” Bisericii Catolice din China în ultimele sale decenii zbuciumate. Hirotonirea sa episcopală, petrecută în anul 1980, la început nu a fost recunoscută de aparatele guvernamentale. Apoi, cu timpul, raportul său cu ei a evoluat, guvernul l-a recunoscut ca Episcop și el a intrat în contact public cu autoritatea civilă. Bătrânul Episcop a fost entuziasmat de Scrisoarea adresată catolicilor chinezi, publicată în anul 2007 de Papa Benedict al XVI-lea. După părerea sa, acel document indica „singura cale și speranța pentru a șterge discordia și lipsa de pace care sunt prezente în Biserica din China”. Papa Benedict al XVI-lea, în anul 2005, a încercat și să îi invite pe Episcopul Lucas Li și pe alți trei Episcopi chinezi la Sinodul Episcopilor despre Euharistie, oportunitate refuzată de guvernul de la Beijing.
Participarea atâtor persoane la Congresul Euharistic Diecezan din acest an, primul fără Episcopul Lucas Li, este semn că fervoarea nu și-a pierdut din intensitate nici după moartea sa. Însă practica acestor Congrese Euharistice celebrate ca întâlniri frecvente și intense din viața obișnuită a Bisericii locale nu este ceva exclusiv în Dieceza de Fengxiang. În ultimele decenii, același lucru se întâmplă într-un număr crescând de Dieceze catolice chineze. La Taiyuan, capitala provinciei Shanxi, primul Congres Euharistic Diecezan din istoria Diecezei a fost celebrat în iunie 2005. De atunci, acel eveniment este celebrat anual în programul pastoral diecezan. În Dieceza de Tianjin, mii de credincioși au participat deja la primul Congres Euharistic celebrat în satul Xiao Han Cun în mai 2012, convocat pentru a reînsufleți în preoți, călugări și laici „credința în Isus Cristos prezent în Euharistie, pentru a-l putea mărturisi cu curaj”.
Începând din ultimele decenii ale secolului trecut, cu redeschiderea dorită de Deng Xiaoping după anii întunecați ai Revoluției culturale, viața eclezială din China din nou s-a coagulat și a luat putere tocmai în jurul Sacramentelor și al practicilor spirituale cele mai obișnuite ale poporului creștin. Rapoartele prezentate de Fides, agenția Operelor Misionare Pontificale, au arătat adeziunea intensă a Diecezelor și a parohiilor la impulsurile lansate de Papi pentru a aminti de natura sacramentală a Bisericii, precum Anul Euharistiei și Jubileul Milostivirii, în care a fost o „cursă” a catolicilor chinezi spre Porțile Milostivirii și spre confesionale. Dar în China Populară cei botezați au putut experimenta dinamismul sacramental care animă Biserica mai ales în practicile pastorației obișnuite din parohii sau în inițiative spontane precum „Adorația euharistică familială”, o mișcare care în urmă cu câțiva ani s-a răspândit printre catolici la Wenzhou și în provincia Zhejiang, implicând nuclee familiale dispuse să găzduiască un altar euharistic în propriile case pentru un timp între 12 și 24 de ore.
Încrederea în harul Sacramentelor a orientat și a făcut rodnică în aceste decenii pastorația obișnuită a catolicității chineze, și reprezintă o referință prețioasă la izvorul apostolic și sacramental al vieții ecleziale autentice. Sfâșierea eclezială care în China a divizat – și continuă adesea să divizeze – comunități „oficiale” și „clandestine” a produs ca rod mai otrăvitor tocmai suspiciunile și acuzele cu privire la eficacitatea și validitatea Sacramentelor administrate în numeroase parohii chineze. În drumul de dialog cu guvernul chinez, Sfântul Scaun are drept criteriu-călăuză acela de a face tot posibilul pentru ca să nu mai fie proiectate umbre de incertitudine cu privire la legitimitatea succesiunii apostolice și la eficacitatea Sacramentelor administrate în orice biserică, capelă și comunitate catolică chineză, așa încât harul Sacramentelor și al rugăciunii să poată hrăni viața credincioșilor cu mai multă ușurință.
