Pr. Paolo Gentili: Un fluviu de har va inunda străzile din Dublin
26.07.2018, Roma (Catholica) - Mai este o lună până la a IX-a Întâlnire Mondială a Familiilor (#WMOF2018) programată de la 21 la 26 august la Dublin cu tema „Evanghelia familiei: bucurie pentru lume”. Agenția SIR a stat de vorbă cu părintele Paolo Gentili, director al Oficiului național pentru pastorația familiei de la CEI (Conferința Episcopală Italiană), care va participa la întâlnire în cadrul delegației oficiale a Bisericii italiene. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
– Care este semnificația acestui eveniment?
– Să arate capacitatea familiei de a fi lumină a Evangheliei pentru bărbații și femeile de astăzi. Există o mare nevoie de vești bune și în acest sens Papa Francisc, în martie 2017, în invitația la întâlnire a afirmat: „Familia continuă să fie veste bună pentru lumea de astăzi? Eu sunt sigur că da!” Faptul că un bărbat și o femeie decid să își promită iubire pentru totdeauna, deschizându-se la viață, la păzirea și educarea copiilor este realmente vestea bună de care are nevoie lumea. O ocazie pentru a privi la familie nu numai în aspectele sale critice care desigur că nu lipsesc, ci și cu încredere în potențialitățile și bogățiile sale, chiar fără a le idealiza.
– De fapt, Papa invită la concretețe.
– Da. La numărul 6 din Amoris laetitia cere să „avem picioarele pe pământ”. Nu este vorba de a ne gândi la familii perfecte, ci la concretețea unei bucurii amestecate cu trudele zilnice, cu costul tot mai mare al scutecelor, cu un loc de muncă adesea instabil sau care impune mari sacrificii soților, cu o situație economică nesigură. Totuși o situație în care iubirea renaște în fiecare zi ca pâinea proaspătă, conform imaginii Papei Francisc. Pâine ca simbol de împărtășire, pâine care se ia din gură pentru copii, pâine proaspătă care este mai ales capacitatea de a se ierta și de a reîncepe în fiecare zi să se iubească.
– În aceste luni ați fost de vreo câteva ori la Dublin.
– În iunie 2017 am participat cu oficiul meu la un mare congres pregătitor la care au luat parte delegații din 50 de țări din Europa și din toată lumea. O oportunitate pentru a trăi câteva zile împreună, pentru a tratat despre temele întâlnirii, pentru a vedea locurile în care se va desfășura. Ne-am întors acolo în mai pentru a pune la punct câteva aspecte de organizare, îndeosebi primirea italienilor. Am identificat parohia „Saint Joseph” ca punct al lor de referință. În acea biserică, vineri 24 august la 17.30, președintele CEI, Cardinalul Gualtiero Bassetti, va prezida Euharistia, după care va urma o seară de sărbătoare cu cină, muzică și jocuri pentru copii, oferită de familiile italienilor proprietari de restaurante, prezenți acolo de multe generații, dar cu o puternică legătură cu țara noastră. La Dublin trăiesc și lucrează circa 17.000 de conaționali ai noștri. La Întâlnire va participa și ambasadorul italian cu o reprezentare a acelei comunități. Semn al frumuseții culturii noastre la întâlnirea cu alte popoare și în disponibilitatea de a construi punți așa cum ne cere Papa. Într-un moment în care se evidențiază diviziuni și închideri, familiile creștine prezente la Dublin din toată lumea vor fi semn al posibilității unei fraternități autentice între popoare.
– Câți italieni vor fi și cum va fi compusă delegația oficială a Bisericii?
– Din punct de vedere turistic suntem în cea mai ridicată perioadă și costurile mari au descurajat multe persoane, în pofida ajutorului oferit de CEI, care se îngrijește de toți copiii sub 14 ani. La 24 iulie am ajuns la 400 de participanți, dar probabil că într-o lună va fi numărul final. Biserica italiană participă cu o delegație condusă de Cardinalul Bassetti – care în dimineața zilei de vineri, 24 august, va prezenta conferința „A însoți, a discerne, a integra fragilitatea umană în Amoris laetitia” -, alături de Mons. Pietro Maria Fragnelli, Episcop de Trapani și președinte al Comisiei episcopale pentru familie, tineri și viață, de mine în calitatea de responsabil al Oficiului național CEI și de cuplul precedent de colaboratori, Tommaso și Giulia Cioncolini, cu cele două fetițe ale lor.
– Cum s-au pregătit Diecezele italiene?
– Itinerarul pregătitor al comunităților ecleziale a fost ritmat de resursele și catehezele oferite în aceste luni de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață în cadrul programului „Amoris”. Însă parcursul pe care Biserica italiană îl trăiește este legat și cu harul de a fi putut participa în mod „special” la drumul Sinodului care a dus la Amoris laetitia. Faptul de a fi „găzduit” în țara noastră pe părinții sinodali a produs mari roade. Din partea noastră am încercat să comunicăm situația de trudă pe care o trăiește Biserica din Irlanda, unde secularizarea și scandalurile recente ale acoperirii abuzurilor au produs o mare abandonare, și marea așteptare pentru această întâlnire.
– Ce climat se respiră în aceste zile în Biserica irlandeză?
– De puternică așteptare și speranță. Catolicii din Irlanda sunt bucuroși să găzduiască întâlnirea și pentru a da un semn atâtora care au abandonat Biserica, eventual temporar. Rădăcinile creștine rămân încă trainice și speranța este ca foarte mulți irlandezi să participe la Festivalul Familiilor din seara de sâmbătă 25 și la Liturghia de duminică 26 cu Sfântul Părinte.
– Ce roade vă așteptați de la această întâlnire?
– Noi căi pastorale de vestire a Sacramentului Căsătoriei. Cuvântul cheie reieșit este însoțire. Familia nu poate sta singură și însoțirea, mai ales a tinerilor soți, ar putea ajuta la depășirea multor crize. Pentru aceasta sensul întâlnirii este tocmai comuniunea al cărei semn este familia, dar al cărei Sacrament adevărat este Biserica. O familie nu poate merge fără să se lege în comuniune cu alte familii. Există o pecete comunională în căsătorie: este decizia unui bărbat și a unei femei de a deveni, chiar și în diferența lor, un singur trup. Un izvor care favorizează și comuniunea dintre popoare și rase diferite. Dar mai mult decât a vorbi despre aceasta, aceste lucruri trebuie trăite și relatate. Cred că în acea săptămână vom vedea un fluviu de har care inundă străzile din Dublin. Prezența familiilor care se deschid la viață și încearcă să trăiască în lumina Evangheliei este un semn de mare dinamism, al unei societăți noi, care se naște din har.
